Exista in cultura noastra acele stereotipuri,acele diagnostice date unui om indragostit:fluturasii din stomac,inima care rupe pieptul ,privirea specifica,zambetul tamp,faimosul"primul gand cand ma trezesc,ultimul inainte sa adorm" etc...le stiti la fel de bine ca si mine...nu vreau sa spun ca acestea nu sunt simptome ale unui om indragostit...ele sunt necesare dar nu cred ca sunt suficiente...Cum recunoastem ca ne-am indragostit?In primul rand ce e iubirea?Un proverb asiatic spunea ca "iubirea este frica,iubirea este durere"...Daca reusesti sa raspunzi la frica cu speranta in loc sa dai bir cu fugitii,daca raspunzi la durere cu caldura in loc sa blamezi atunci cred ca te-ai indragostit...iubirea adevarata se vede in momentele cele mai grele.Fie ca e vorba de frica,fie ca e vorba de durere,de frustrare sau orice alt sentiment din categoria asta conteaza cum reactionezi asa ca daca vrei un raspuns la intrebarea "oare m-am indragostit" raspunsul s-ar putea sa-l gasesti chiar in ceea ce faci.
Eu am trecut prin asta si am facut lucruri pe care nu credeam ca o sa le fac in viata mea si am incercat sa-mi explic la un moment dat de ce le-am facut...nu am gasit decat o explicatie:eram indragostit!