TEMPLUL LIPSEI DE TINE

[alexia]

      Templul lipsei de tine


Icoane, pânze,
desene şterse –
un templu
al lipsei de tine
în care
mă înconjur
cu speranţe –
fărâmituri
culese de pe urma
paşilor tăi
ţi le aduc
ofrandă.

[George Ene]

Alexiuţa, fii atentă c-ai să dai foc templului. Dă mai la o parte lumânarea aia, te rog eu...
Glumesc, desigur.
Buunnn. Şi-acum, despre poezia ta.
E ca un ciorchine (de strugure), care cuprinde atât aroma, cât şi viitorul vin precum şi soiul viei - pentru cine ştie să-l... guste (adică să-l citească).
Frumos şi delicat exprimat regretul tău, păşind nemângâiată prin acel templu pustiu (al persoanei iubite - lipsă. Eu, de ex., aş da şi mai multă forţă poeziei, renunţând la primul cuvânt, "icoane".  De ce ţii tu neapărat să ne sugerezi c-ar fi vorba, aici, de un templu... religios? Citeşte-ţi poezia, te rog, dar fără cuvântul de la început. Nu ţi se pare mai sugestivă?).
Cât priveşte titlul poeziei, e foarte inspirat pentru că trage după el toate versurile, şi-n plus le pune în valoare. Eu cred că acest titlu poate fi folosit cu succes ca titlul unui ciclu (de poezii) şi chiar de carte...

[alexia]

    "Icoane" pentru ca nici in biserica nu am gasit alinarea... Multumesc pentru aprecieri. Sincer, ma bucur ca mi-ai remarcat insemnarile. Cat despre carte...discutam intr-o alta imprejurare.

[alexia]

   PS: Chiar imi place mai mult fara "icoane". Iti multumesc!

[alexia]

Dă-mi ochii tăi
să-i port al gât
lângă un Christ de-argint
şi buzele în buzunarul
de la piept
lângă batista de mătase,
iar inima ta,
înflorită de-un curcubeu
rătăcit,
să o pun la ureche
în zori,
când voi ieşi
să mă plimb
cu Luceferii.

[alexia]

Am ridicat altare
si rob m-am facut
pentru tine
altare de apa
si vanturi
si aer
am ridicat.

Singura-n templu
Spun rugaciuni
zi si noapte
astept sa renasc.
oare nu ai uitat.
IUBIRE,
de mine?

[Semiramis]

nu mai inalta temple pagane iubirii! caci pe altare nu vei putea pune jertfa. vor ramane goale. si zeii nu-ti vor putea asculta ruga. e prea soptita!
dragostea nu a uitat de tine, ea e in tot ce vezi, ce simti si ce astepti...va veni curand.
zambeste!

[George Ene]

ÎN TEMPLUL TĂU, IUBITO...

Altarul tău, iubito,
S-a cuibărit în mine
Şi pătimaş domină
Întinsele-mi ruine.

Jur-împrejurul nostru
Pădurile-uriaşe,
Intrate-n amintire
Ca templele incaşe,

Ascund adânc în ele
Viaţa aspră-n clocot -
Când inimile noastre
Vestesc cu-acelaşi ropot.

…În templul tău, iubito,
Noi sprijinim înaltul,
Căci axa lui noi suntem
Topiţi unul în altul.

[alexia]

Nu mai sunt zei
nici lumanari
aprise in altare...
Sperantele
s-au dus in pribegie
la alte suflete...
Nu mai e nimeni
nici chiar tu
nu mai esti
in templul lipsei
de tine...

[George Ene]

Alexuţa stă în Templu
Iar eu intru s-o contemplu.
Are şi-o icoană-acolo
În care se află solo.
Stau amicii pe la poale,
La umbra Măriei Sale.

Am, totuşi, o întrebare,
Văzând ora de intrare:
Poat'-să intre orişicine
În acest Templu, la tine?

[alexia]

           De dati templului culoare,
           Aveti orisicand intrare
           Vreau sa stiti ca-n templul meu
           Intri-usor dar iesi mai greu! 
                      

[George Ene]

Alexuţo,-n Templul Tău
A intrat şi Dumnezeu?

Chiar zici că se iese greu
Din acest Templu al Tău?

Dau culoare, dau şi vers
Numa-nvaţă-mă de mers
Cum s-o iau, pe un-să vin
Ca în Templu-Ţi să mă-nchin…

Şi-apoi, dac-o fi rămân,
Ori plecarea mi-o amân
Pân-mă dai afară Tu -
Ori mai bine să-mi zici… NU!