ploua

[Lorelei]

poezia se opreşte…
şi-a plecat şi supărarea
inima nu poa’ sa tacă
deci – primeşte sărutarea!

aşadar cădem la pace
ei, aşa a fost să fie!
renunţăm la floarea-albastră
poate chiar la pălărie 

şi în rime ori în stihuri
iată, zice autoarea,
că în văzul tuturora
dăruieşte sărutarea!

 

[Semiramis]

Catre Geo:

raul dara, s-a-ntamplat!!!
caci sirena te-a sarutat,
eu ma las de carcotit,
nu sunt buna de nimic!

draga Geo, am glumit. nu ma las de carcoteala. scurta bucurie...hihihi

[George Ene]

Vă mulţumesc, fetelor dragi.
Promit să vă scriu după ora 3 (în noaptea asta), fireşte dacă m-or mai ţine curelele... 

[alexia]

Draga Geo, ce sa zic?
mai ca te-as certa un pic!
uite ce ne-ai facut noua:
ai plecat si... nu mai ploua!
 

[George Ene]

Pentru Lorelei, închinare:

Lorelei, poetă mare
Cu succes în provocare:
M-ai topit cu-a ta cedare,
Când mi-ai dat o sărutare.

Pentru mine-i sărbătoare.
Ba, aş zice, o-nălţare:
…După dulcea-ţi sărutare
Nu mai sunt un… oarecare!

Te felicit, fată-floare
Pentru tot ce-ai scris - splendoare! 

Pentru Alexia, îmbărbătare:

Alexuţa, ai răbdare:
Câte stele sunt pe zare
Tot atâtea-n calendare
Zile-s pentru… sărutare! 

Pentru Semiramis, o urare:

Ţine-o sus şi tot mai tare
Cu această… "cârcotare",
Tot un fel de moderare,
Care e stimulatoare:
Pentru poezia mare
S-avem parte fiecare
Măcar de o sărutare! 

[Lorelei]

Nici n-ai fost un oarecare
altfel n-aveam sarutare
pentru tine. poate-o floare
dar nicicum o provocare! 

cu-ale mele sarutari
sunt zgarcita. doar in prag
le ofer pline de zambet
unui drag prieten drag 

[alexia]

Plouă-n zâmbete şi soare
plouă-n vers de sărbătoare
plouă-n flori si-n ganduri bune
să tot plouă-aşa în lume!

        Pentru Geo 
Mulţumesc de-mbărbătare
ştiu că trebuie răbdare
să primesc o...sărutare
de la cin' mi-e drag mai tare! 

[George Ene]

Floare-albastră, floare-albastră,
Boţ de aur şi de miere,
De alean şi de durere,
Trece, iată, vremea noastră.

Şi cum n-am nici o putere
Viaţa mea cu tine piere...

[Semiramis]

intr-adevar, ne trece vremea, ne trec gandurile, ne trec ploile...si ne mai ramane un dram de iubire in amintirea lacrimilor cerului. care arareori de-acum, ne mai zambeste-n curcubeu...o sa re'nvat sa pasesc spre lumina, cu ceaţa in par si roua pe gene, in cautarea altor timpuri si a altor iubiri mai putin amare si mai putin de neatins...caci tare am mai obosit. dar pana atunci, am sa stau cuminte, in asteptarea zorilor ca-mi pot aduce ploaia.

[viulian]

Ati putea dragilor artisti sa scrieti si o poezie in care ploaia nu mai este doar un context sau un indiciu despre starea sufleteasca, ci chiar subiectul in sine ?
Nu mi-o luati in nume de rau va rog, stiu ca arta se intampla de la sine, spontan, si nu "la comanda" 
Dar imi veni sa iau apararea ploii ce pare a fi folosita simbolic drept "tristete" sau "context pentru o mica nebunie" sau.. "in spatele perdelei", accentul cazand de fiecare data pe starea spirituala a celui ce simte ploaia, si nu pe ploaia in sine..

Multumesc 

[Lorelei]

Ploaie proastă, ploaie mută
Îţi dedic o poezie
Picuri vorbele permută
Într-o nouă erezie.

Ploaie hâdă, ploaie slută
Lipsită de fantezie
Costelivă şi trecută
Îţi dedic azi poezie.

Ploaie tâmpă şi acută
Te zidesc cu o mistrie
Aşa şleampătă şi mută
Fix la mine-n poezie!


Multumit? 

[Semiramis]

plouă-n gânduri făra milă,
plouă în zenituri
şi plouă în nadir.
plouă pretutindeni,
fulgerat e cerul
si răpita-i steaua
sub care mai iubeam...

o sa mă omorâti cândva cu poeziile voastre...

[Semiramis]

Plouă cu duminici, plouă pe hotare
Căci plecat-ai Doamne, gândului blestem,
Plouă pe Golgota, dulce desfătare,
Cerului îi plângem ultim recviem.

Plouă-n rugăciune, scrâşnet de morminte,
Dulce reverie, pasul meu apus.
Plouă cu păianjeni, plouă în cuvinte,
Peste stinse patimi, pânzele s-au pus.

Plouă-a desfătare, crunta nebunie,
Golul îmi rămâne veşnic partener,
Doamne, dă-mi iartarea gândului, târzie,
Să mă-nalţ în ploaie trist şi efemer!


ps: cu drag din partea semiramisei (pe albastre ceruri) si a lorelei-ei (pe purpurii saruturi), pentru toti cei ce iubesc ploaia.

[Lorelei]

paşii mei sunt albaştri
paşii tăi poartă
nesfârşite lumini
plouă peste margini de gând
diguri s-au surpat peste noapte
castelul de nisip a rămas neterminat
ţi-aduci aminte?
plouă absent şi fără curcubeie
doar plouă

[Laurica]

Ore de scrum te poarta in tacere
spre un colt de suflet intristat.
Aici razele de lumina din zambete culese,
nu au puterea sa patrunda.
Aici doar ploua, marunt,
si stai infrigurat;
sperand sa nu vina un viscol de-amintiri,
si ea sa vada,
sa-si dea seama;
ca aceste clipe de ploaie din viata ta...
incet se transforma in zapada.