Exista doua zile pe saptamana cu care nu are rost sa ne batem capul, doua zile in care nu au de ce sa incapa teama si ingrijorarea. Una dintre aceste zile este cea de IERI, cu greselile si grijile ei, cu gafele si defectele ei, cu durerile si suferintele ei. Ziua de IERI n-o mai putem rascumpara cu toti banii din lume. Nu mai putem desface absolut nimic din ce-am facut; nu mai putem sterge o iota din cele rostite. Ziua de IERI a trecut.
Cealalta zi cu care n-are rost sa ne framantam este cea de MAINE, cu posibilele ei adversitati si poveri, cu promisiunile ei mari si realizari mici. Si ziua de MAINE e in afara puterii noastre de control. Soarele zilei de MAINE va rasari, fie in toata splendoarea lui, fie dupa o masca de nori, dar va rasari. Pana atunci, insa, nu putem miza pe ziua de MAINE, pentru ca ea nu s-a nascut inca.
Astfel, ramane o singura zi - AZI. Orice om poate duce batalia unei singure zile. Numai atunci cand tu si eu adunam poverile celor doua eternitati - IERI si MAINE, numai atunci ne prabusim sub greutate. Nu experienta zilei de AZI ii inebuneste pe oameni, ci remuscarea sau amaraciunea fata de ceva intamplat IERI si groaza fata de ce poate aduce MAINE.
De aceea, haideti sa traim fiecare zi la timpul ei!