exercitiu de sinceritate

[surfer1026]

 Cati dintre voi nu au simtit sau simt nevoia unei relatii "secrete" alta decat cea "oficiala", protejata de indiscretia prietenilor si evident a partenerului de viata - un loc unde sa nu existe bariere, unde sa experimentezi in voie si sa nu ai obligatii. Ar fi interesant de aflat cati dintre partenerii nostrii constientizeaza aceasta nevoie si cum o gestioneaza.
   

[Semiramis]

dupa cum stim si am mai spus, omul este o faptura slaba, care de cele mai multe ori uzeaza si abuzeaza de principii numai cand are nevoie...cel putin o data in viata fiecare din noi si-a dorit o relatie clandestina, murdara din punct de vedere moral, controversata si judecata de opinia grupului...este normal sa ne dorim lucrul asta, iar principalul motiv, tu draga surfer l-ai amintit: fara obligatii. fara: "ma suni maine?", fara: "nu ma saruti?", fara: "mergem la teatru maine seara?"...pur si simplu fara...la barbati este mai evidenta aceasta dorinta, iar la femei nu este atat de fatisa, dar clar este ca si ele o gandesc, o doresc, o imagineaza.
cum gestionam constientizarea dorintei partenerului? simplu: oferindu-i libertatea. mai departe el alege: o face, n-o face...daca o face si aflam, nu-i frumos, doare. e si normal. nu a facut-o cum trebuie. greseala lui...mai departe reactionam cu judecata, punem in balanta: trecem sau nu trecem cu vederea.
relatia clandestina atrage, misterul, adrenalina, dorinta si pasiunea ce renasc din interzis si ascuns. e normal sa ne-o dorim. in viata noastra se intampla ceva...nu mai e anosta. dar ce ne facem in momentul in care relatia secreta devine una constrangatoare si pretentioasa: "in week end-ul asta mergem la piscina?"...ea inceteaza a fi una ascunsa...poate deveni publica, are pretentii. moment in care fugim din ea sau ramanem...
o astfel de relatie, e cert ca nu va imbunatati in nici un fel relatia oficiala...din contra. dar de ce nu...?

[viulian]

Cred ca toata lumea si-a dorit asta la un moment dat. Caci adevarul e ca nimeni nu vrea sa faca sacrificii/compromisuri - la un moment dat astea se aduna, si incepi sa pretinzi sa te simt sii bine pentru ca deja cam tot dai/lasi de la tine. Plus mai e de fapt o mica chestie.. Nu musai sacrificiu/compromis. Ci faptul ca intr-o relatie separata lucrurile sunt doar de bine.. Fiecare stie ce nevoie isi satisface cu celalalt, este o atmosfera relaxata, de flirt, de amant/amanta, de tensiune placuta ce se cere amplificata si apoi detensionata! Esti liber(a), nu risca sa apara dependente (satisfacute in relatia principala), ci e doar o ceva relaxat si fain

[surfer1026]

Si  atunci de ce ne prefacem ca nu  simtim aceste lucruri, de ce le ascundem sub pres si mai ales de ce i le reprosam adesea cu patima  partenerului de viata?

[viulian]

Si  atunci de ce ne prefacem ca nu simtim aceste lucruri, de ce le ascundem sub pres ... ?

Uf, pai cate adevaruri sunt tinute ascunse fiinda nu "da bine" sa fie spuse.. e chiar si o denumire pentru asta : a vorbi "politically correct". Societatea scindeaza.. te face sa reprimi niste porniri frumoase (incepand de cand copilul alearga chiraind in jurul florilor, fara un motiv anume, ci doar vesel si atat.. si mama vine si-i da o palma la fund zicandu-i sa taca altfel il lasa acolo daca mai tipa ca s-a saturat de el). Si atunci lucrurile astea autentice sunt reprimate (in procesu de socializare) insa autenticitatea lor inevitabil iese la suprafata.

Exemplu clasic cu Galilei, etc.

Probabil replica societatii ar fi : "bun, si unde s-ar ajunge daca am fi toti niste instinctuali ? De ce nu e bine cum e, ca doar din batrani asa a ramas ?"
Societatea are nevoie ca lucrurile sa fie controlabile si previzibile, cu pretul insa scindarii afective a indivizilor. Si atunci se introduc vinovatii, se introduc exprimari gen "nu e frumos, mama.." si le interiorizezi si.. traiesti cu ele toata viata.. Si ti-e nu stiu cum ulterior sa redevii autentic, caci nu ai fost invatat asta niciodata, chiar daca asta iti doresti. Si iti repeti tu (cum ti s-a repetat odata) ca nu e bine, ca nu e frumos sa jignesti, etc. Conflict.

[DIANA]

Cred ca fiecare om e ispitit la un moment dat de ideea unei relatii "extra". ne plac emotiile, suspansul, micile intrigi, cautam placeri noi, tot mai sofisticate si toate astea ne motiveaza atunci cand ni se iveste ocazia sa ne implicam in relatia "secreta". Ne permitem chiar sa dam vina pe relatia "oficiala" pe care, insa, nu o vom rupe pentru ca ea ne ofera stabilitate, liniste sufleteasca, e comoda, cunoscuta, etc. Deci, cele doua relatii se imbina perfect, la prima vedere.
Cu toate astea, "jocul la doua capete" nu va duce niciodata la ceva bun. Problemele din prima relatie, oricat de mari sunt, nu vor dispare acceptand-o pe cea paralela. Suntem superficiali in ambele legaturi, pentru ca nu ne permitem sa ne daruim total nici uneia din ele. Suntem vesnic nemultumiti si imbufnati pentru ca nu putem imbina relatiile pentru a face una perfecta. (va rog, nu imi spuneti ca cineva va accepta ideea de a isi imparti iubitul/a cu altcineva, oricat de deschis/a sau emancipata ar fi acea persoana!). Si dezavantaje mai sunt! Eheee!!! 
Da, pana la o anumita varsta cred ca e de inteles chiar si un astfel de joc. Acolo unde nu exista planuri de viitor, sentimente profunde, etc. Dar odata cu maturitatea responsabilitatile legate de noi insine si de cei din jur ar trebuisa elimine de la sine gandurile parazite.

[alexia]

   Mai devreme sau mai târziu tentaţia apare. Poate fi vorba de o aventură undeva departe, cu mult mai puţine consecinţe, sau poate fi vorba de o relaţie mai îndelungată care, de cele mai multe ori are urmări care schimbă relaţia "oficială". Depinde de felul în care reacţionăm din clipa în care ne dorim altceva dar fără a pierde ceea ce avem. Tot ce e nou, interzis şi riscant tentează foarte mult, atât de mult încât, de cele mai multe ori "ispititul" cedează. Abia după ce gustă din fructul oprit se întreabă dacă a meritat sau nu.

[ONLY DESIRE]

De curand mi s-a intamplat si mie acest lucru:am dorit sa fiu cu o persoana,dar in acelasi timp sa nu renunt nici la relatia mea de 3 ani.Imi doream atta de mult sa fiu cu persoana respectiva incat constienta fiind ca ar putea afla cei din jur,incetasem sa-mi mai pese!insa nu doream sa renunt nici la rel;atia ea stabila pentru ca imi iubeam prietenul.s atunci de ce doream aceasta relatie condamnabila?pentru ca doream sa ies din tipare,eram satula de planuri de casatorie,de aceleasi discutii...si poate ceeasi persoana!si nu are rost sa neg faptul ca eram si foarte atrasa de cel alaturi de care doream sa traiesc aceasta"aventura".
Si totusi nu pot sa trec cu vederea ca acesta nu este un lucru benefic pentru o relatie si ca desi avem aceste porniri uneori,e mai bine sa incercam sa ni le franam.....pentru o constiinta mai curata!

[sufletel]

nu stiu poate asa sunt eu mai neexperimentat, insa chiar nu am simtit nevoia sa fiu cu altcineva decat persoana pe care am iubit-o....si stiu ca nu voi vrea sa fiu cu altcineva atat timp cat persoana pe care o iubesc, ma iubeste, imi este alaturi, si ma face sa ma simt intreg nu stiu de ce as avea nevoia sa fiu cu altcineva...

[un_suflet]

"exercitiu de sinceritate"...un topic deschis de 1 an si poate mentalitatea "a mai evoulat" putin de atunci, nu?
Am cunoscut familii care dupa cateva luni de la casatorie, deja cautau partener/partenera pt menaj a trois...
Am cunoscut, de asemenea, familii in care, se anuntau partenerii reciproc cu cine le-ar placea sa-si petreaca o noapte iar celalalt aranja intalnirea dorita...
Despre barbati sau femei care doresc acest lucru fara stirea partenerului...nu mai pomenesc...
Plecand de la premiza ca un copil poate avea acasa cel mai frumos si mai bun tort, care este exact pe placul lui...cand va trece prin fata unei vitrine...intotdeauna va vedea si va dori "o alta prajitura" mai apetisanta... Gasiti vre-o diferenta intre prajitura si "altceva decat am acasa"?
La urma urmei...fiecare individ are un libido si convingeri proprii si personale, iar de inselat...de cele mai multe ori cel care inseala este "inselatul"
Apropo de sinceritate...care din "cazuri" considerati ca este mai..."sincer"

[sunshine]

  Nu, nici vb de asa ceva.Eu nu mi-am dorit niciodata ceva al altuia sau ceva nou, in ciuda faptului ca nu aveam ce imi doream.Am fost invatata sa ma multumesc cu putin. Nu stii ca ce-i mult strica?Referitor la menaj a trois .Pai D-zeu de asta a creat oameni si animale.Oamenii se presupune ca sunt fiinte superioare. Mi  se pare ca a iubi inseamna a-ti darui sufletul si , cum nu avem decat un suflet.....Da, poti sa iubesti de mai multe ori, de fiecare data altfel, dar in fiecare iubire, este un singur suflet, acelasi intotdeauna.
  Am cunoscut pe cineva care m-a facut sa-mi descopar sufletul si sa inteleg iubirea , da acum stiu ce inseamna iubire, ce inseamna sa-mi fie iubit sufletul si nu trupul.ASTA ESTE IUBIREA!

[Lady Allia]

Draga mea...si eu am cunoscut astfel de familii..am cunoscut si familie de homosexuali...accept ca exista in jurul meu, pentru ca altfel m-as tot framanta si as sfarsi prin a innebuni in incercarea de a schimba lumea si convingerile ei.
La urma urmei pe fiecare il priveste cu cati parteneri face sex, unde, cum, cat..., fiecare cuplu este liber sa se comporte cum ii taie pe ei apetitul sexual...chiar nu ma intereseaza.
Nu am sa stau sa ii judec si nici sa ii inteleg...accept doar ca exista si astfel de "specimene" in jurul meu, incerc sa nu intru in polemici cu ei si daca pot as prefera sa nu ii vad decat o data in an sau niciodata in viata...depinde de situatie  .
Din punctul meu de vedere insa...tentatii...da... vor exista intotdeauna, dar atata timp cat traiesti langa cineva din dragoste adevarata, iti imparti viata cu fiinta iubita pentru ca nu ti-ar place sa fii in alta parte decat acolo, langa sufletulul lui(ei), iti pasa de omul de langa tine, te intereseaza fericirea iubitului(-ei) nu cred ca nu ne putem gasi puterea sufleteasca si morala sa nu trecem de partea "fructului oprit".
Eu cred in iubire, cred in fidelitate, cred in daruirea pentru un singur partener pentru totdeauna..., iar faptul ca exista astfel de oameni care sfideaza orice regula a iubirii si a bunului simt...pentru mine sunt doar persoane care au "mofturi", sunt doar simple "jucarii sexuale" cu perioada de expirare rapida...sunt niste nulitati umane care nu vor putea fi niciodata un exemplu pozitiv in societate.

[un_suflet]

Sunshine...aici este vorba de sinceritate...
Cerintele sunt clare si nu este vorba de iubirea sufletului, ci de dorintele trupesti, care sunt omenesti...
Hai sa fim sinceri in primul rand cu noi insine!!! Sa deschidem ochii si sa vedem ca 90% din cei care se afla pe acest site, sufera din "dragoste inselata"... Si ce fac aici? Cauta alinarea sufletului expunand "povestea lor trista" si, descoperind ca nu sunt singuri... "se simt mai bine".
Cati simt oare, ce este cu adevarat iubirea?
Cati au inteles oare, diferenta intre a iubi (o singura data in viata) si a te indragosti (de n ori)?
Cati stiu ca sufletul iti va ramane vejnic al celui/celei pe care il/o iubesti, in timp ce "trupul isi cere drepturile"?
Cati stiu ca odata ce simti iubirea adevarata, nu mai conteaza spatiul si timpul? Ca oriunde ar fi si orice ar face persoana iubita, ii doresti tot binele din lume, iar sufletul tau tremura sa o stii fericita?
Cati dintre cei care spun "as face totul pentru el/ea...neconditionat" dar completeaza cu "am pretentia sa nu ma insele, pentru ca eu ii ofer tot ce vrea"?
Cati au puterea de a simti, de a spune "el/ea este TOTUL pentru mine, simt ca ma iubeste, iar restul...nu mai conteaza"?
Cati se simt fericiti ca partenerul are capacitatea de a se face iubit si de alte persoane, dar ca sufletul acestuia ii ramane fidel?
De ce se considera inselare doar cea trupeasca? Cati dintre parteneri fac dragoste cu ochii inchisi pentru a-si imagina in voie ca este cu alta/altul? Atunci cine este inselat, nu sufletul? Asta nu "doare", sau pentru ca "nu se afla niciodata", totul decurge bine iar relatia este perfecta?
Probabil ca unii vor riposta pomenind de moralitate...credinta... As indrazni sa fac o paralela la acest subiect, cu diferenta/asemanarea dintre credinciosi si religiosi. Degeaba faci poteca la biserica doar sa te vada lumea, continuand sa pastrezi in suflet ura, rautatea, invidia...Credinta se regaseste in sufletul tau si in faptele tale bune pornite din iubirea aproapelui, bunatate, adevar...
Haide-ti sa ne usuram "suferinta" fiind sinceri privind in noi, incercand sa ne marim "limitele impuse de noi insine" si sa tinem pasul cu epoca pe care o traim...

Scria cineva pe acest site..."putini sunt norocosi"

[Quatze]

OK sunt sincer! Imi plac femeile si rar ma abtin

[anhelik_sandra]

hmm.. nice... pot sa spun ca si eu eram genul care desi eram cu o persoana (cea care si era pe primul loc) mai eram si cu o alta persoana pe care o cunosteam pe parcurs... ceva care dura cateva zile.. apoi trecam la alta persoana.. oricine imi placea... si care ma placea si ar fi vrut sa fim impreuna.. eu ii spuneam inainte ca sunt cu cineva si daca ai convine bine, daca nu,... nu !!! Dar tot cineva era pe primul loc la care nu as fi renuntat... si ai spuneam si lui cand ne intalneam cu cine am mai stat ce am mai facut (era vorba de o relatie de la distanta) si el imi accepta totul doar ca sa nu ma despart de el. ce pot sa spun....  ca m-am plictisit...!!!  m-am plictisit sa fiu cu mai mult persoane in acelas timp... sau nu neapatar cu mai mutle.. cu doua persoane in acelas timp... Cand ma plictisesc de cineva, sau imi gasesc pe altcineva ma despart de cealalta persoana, pentru ca nu imi place sa imi pierd timpul aiurea ... unul din ei e mai bum.. nu pot fi amandoi la fel.. si eu il aleg pe cel care imi convine...
   sper sa nu se intoarca roata..