DE AŞTEPTARE
Pe când marea arde albă
În al lunii crug solemn,
Visul meu tăcut, de lemn,
Îmi stă frunză moartă-n palmă.
Te chem vrajă prin descântec
Spre acum şi spre aici
Ca pe-un straniu licurici
Pe poteci muiate-n cântec.
Să-mi tot vii în clipe rare
De-ntuneric, când te culci:
Împrejurul guri-ţi dulci
Şoaptele-mi rostesc pahare.
Să-ţi tot vin în clipe dure
De lumină, când visezi:
În frumoşi-ţi ochi mă vezi
Stea căzând peste pădure…
Albesc ţipăt într-o carte
Cu coperţile de-argint -
Nu m-aud, dar mă tot mint
Că-mi eşti totul şi-ţi sunt parte.
Vai, cum mi-ai sfinţit în piept
Un altar pentru durere -
Taina lui încet mă piere
Şi-am murit de când te-aştept.
Subiect: DE AŞTEPTARE (Citit de 1444 ori)