Era o vreme când între noi doi
n-avea loc nici măcar un ac,
într-atât eram de apropiaţi.
Până-ntr-o zi când între noi doi
şi-au făcut loc, pe nesimţite,
o seamă de întrebări
rostite cu jumătate de glas,
marcate de aluzii,
atât de-o parte, cât şi de cealaltă.
Îşi băgaseră coada unii,
care te vroiau pe tine,
ori poate unele, care mă vroiau pe mine
– democraţie în sentimente, păi nu?
Acum, între noi doi a rămas golul
şi tristeţea aducerilor aminte.
Şi toate astea pentru că, vai,
între noi doi a săpat adânc despărţirea,
încât, iată, nu ne mai vedem decât pe sait,
tu la un capăt de yahoo,
eu la alt capăt de yahoo –
din când în când.