Ce inseamna a ramane copil?

[Lorelei]

Am auzit adesea expresii de genul: "ce, esti copil?" sau "ce copil esti!" sau "barbatii sunt de fapt niste copii"... Ce inseamna a ramane copil? Nu neaparat in expresiile propuse. Ce credeti ca inseamna in general a ramane copil? Cum poate un adult sa ramana copil? In ce masura dezvoltarea lui ca adult il poate ajuta sau impiedica sa ramana copil? A ramane copil este un lucru bun sau rau?

Prea multe intrebari? 

[Semiramis]

"Atunci cand nu mai esti copil, ai murit de mult" - Brancusi

expresia "a fi copil" se refera la imaturitate. la puerilitatea adultilor, incapacitatea de a actiona justificat, argumentat de cunostine si experiente...
brancusi se refera, cred, la faptul ca nu ne pastram inocenta si candoarea...sinceritatea si impartialitatea, nu ne pastram instinctul de a alege din start frumosul si iubirea. nu mai simtim fragilitatea unei flori, fragilitatea unui sentiment, fragilitatea unui zambet.
nu mai suntem copii. atat si nimic mai mult.

[Guardian|Angel]

incapacitatea unei persoane de a-si asuma raspunderi sau consecintele anumitor fapte....are in general o singura scuza: inocenta infantila...mereu dam vina pe copilul din noi atunci cand simtim nevoia sa evadam,sa vedem lumea cu alti ochi, sau cand nu vrem sa vedem un adevar care stim ca doare...copii sunt protejati de acea nestiinta ,de acea inocenta si candoare....dulce si suava...ce inseamna sa ramai copil??? Inseamna pentru mine, personal, sa stiu sa traiesc si sa iubesc sincer si neconditionat....

[Lorelei]

Rebeka,

raspunsul tau imi pare un pic contradictoriu: pai ori lipsa de responsabilitate ori candoare si daruire neconditionata? Oare atunci cand nu vrem sa vedem un adevar care doare chiar ramanem copii? eu cred ca atunci mai mult decat oricand nu suntem copii...

[Guardian|Angel]

Privind lucrurile din perspectiva mea, consider ca adevarul doare numai atunci cand iti pasa cu adevarat...asadar, incercand sa fiu copil atunci cand imi pasa...uit...stii cum sunt copii care se plictisesc imediat de o jucarie, dupa care au plans foarte mult sa o aiba nu?
Oricum, imi mentin spusele...si voi face tot ce pot, sa-l tin aproape p-asta micu`(copilul )

[desdemona]

la un moment dat am primit o diploma pt "cea mai copil- copila"..pentru ca alesesem aceasta cale..de a fi copil si nu vroiam sa par mai mare decat sunt,in ciuda colegilor mei.Eu intotdeauna am fost in urma celor de varsta mea..cred ca si acum tot asa sunt
eh..acum sa ma rezum la intrebari..toti avem o parte de copil..altfel nu s-ar putea..
cand cineva spune ca ne comportam ca niste copii,noi avand o varsta considerabile sa refera la un comportament imatur..nu accepta argumente rezonabile.cam asta ar fi daca am ingramadi toate ideile in cateva cuvinte.copii nu complica lucrurile..la ei toate sunt simple..asa dorim si noi adeseori..
dar uneori avem nevoie de o doza de copilarie..asa poate ne-am relaxa,am acceptapovesti..vise pentru intrebarile care ne framanta.este mult mai usor decat niste raspunsuri dobandite prin calcule matematice.
Copilarie este numita cea mai frumoasa perioada din viata...ar fi pacat sa nu pastram ceva din ea pe totparcursul vietii.

[furia ingerului]

Copiii nu pto ramane niciodata...copii. Asta daca nu sufera de vreo forma severa de dementa. E prea multa candoare fortata in ceea ce vedeti dumneavoastra stimabililor in conservarea copilariei. Nu confundati rogu-va "a ramane copil" cu "a ramane tanar". Puterea de a te increde in viata si acel plus de energie atat de caracteristic atunci cand esti necopt sunt singurele lucruri admirabile ce ar trebui sa se regaseasca in fiecare adult de mai tarziu.

[Lorelei]

Stimabile, 
eu ma refeream la acea candoare si mod de a privi lumea si frumusetea ei inepuizabila pe care unii dintre noi si-o pastreaza, din pacate prea putini, iar altii nu. Deci nu la entuziasmul si vitalitatea specifice tineretii, ci la inocenta si forta interioara de a privi lumea dincolo de regulile si normele impuse de social si care te forteaza sa devii "Adult".

[furia ingerului]

Evident, trebuia sa zica ea ceva...

Eu spun ca acestea-s fantasmagonii. Este imposibil ca cineva sa-si pastreze trasaturi ale personalitatii de copil intr-o asemenea masura incat sa-i devina segmente determinante ale conduitei viitoare. Vezi ca dumneata confunzi candoarea sugarului cu virginitatea suspect de mult trambitata alla Britney Spears si frumusetea interioara cu vreun  factor auto-denigrant ce-l obliga pe individ sa se apere astfel in fata unei realitati ce nu-l reprezinta. Primul ca fi discutat probabil in Brokeback Mountain 2 cat despre al doilea e doar un mecanism defensiv.

P.S. O rog pe ante-"stimabila" sa nu mai scrie decat in cunostiinta de cauza

[Lorelei]

Ante-stimabile, e clar, esti departe de a fi ramas copil  Noi astia care am mai ramas vorbim, deh, "in cunostinta de cauza".   

[furia ingerului]

 

Evident, evident!
Doar ca citind intr-un moment de maxima relaxare dintr-o carte de "Psihologia multimilor" a unuia, un oricare...am aflat ca majoritatea covarsitoare a oamenilor care si-au lasat urme pe acest pamant au fost...NU copii

In rest, iubim copiii da' nu-i putem suporta !

[ONLY DESIRE]

Intr-adevar copilaria e un lucru fantastic...poate chiar perfect!Copiii nu stiu decat sa viseze,sa-si doreasca lucruri posibile de obtinut...copiii nu se complica,nu judeca,nu se streseaza,nu ranesc...nu sunt constienti de ceea ce se intampla in jurul lor!E atat de frumos sa fii copil...si poate ca uneori ne putem permite sa fim copii,sa ne comportam voit ca atare ...insa cred ca Lorelei s-a referit la altceva: s-a referit la cei iresponsabili,inconstienti,...cei care involuntar se comporta inadecvat varstei pe care o au.E vorba despre acele persoane...carora nu ne place sa-i numim "prosti"...cred eu!Nu spun ca, copilariile sunt o dovada a prostiei;nu atat timp cat sunt voluntare si sporadice..insa cand despre o persoana adulta se spune ca se comporta asemenea unui copil(in general),sau gandeste ca un copil,inseamna ca are o inteligenta redusa...Este un alint de fapt,pentru cei ami putin inzestrati!

[furia ingerului]

Este foarte just ce spui tu only u. Cum la fel de bine spune si Lorelei.
Problema este alta: oare un copil daca ar putea conceptualiza cum va fi cand va creste s-ar dori sa nu mai creasca? Am strania senzatie ca nu. Si-ar dori in primul rand sa aiba acces la intreaga mobilitate corporala pe care s-o exploateze la maximum pentru a fi capabil de gestica noastra atat de complexa. Si-ar dori sa fie bagat in seama iar parerea sa sa nu mai fie un simplu amuzament ci o solutie viabila de luat in calcul. Si-ar dori  sa stie mai multe lucruri sa poata interactiona cu altii, sa-i inteleaga si sa guste bucuria intelegerii de sine. Si-ar dori sa aiba bunuri materiale deopotriva cu posibilitatea de a le achizitiona, chiar daca in prime faze aceste placeri ar insemna achizitia de jucarii Power Puffs sau Scooby Doo ca mai tarziu sa se transforme, pentru copii-femeie, cumparaturile intr-un sport Si-ar dori in egala masura sexul dragii mei si tot ce deriva din asta.

Si-ar dori sa fie...mari.

Iar dupa ce fac toate astea si au contextual un raspuns si o semnificatie pentru orice situatie apar altele:
Nu si-ar mai dori sa aiba datorii la intretinere si sa fie amenintati cu evacuarea, familia cu 5 copii. Si-ar dori sa nu se teama sa se imbrace cu fuste de 12 cm. si sa iasa pe strada ca sa arate cu mandrie propriul corp si sa riste ca la un colt de strada 3 indivizi sa-i puna mana la gura si s-o traga in spatele unui bloc si sa-i provoace turbarea imposibilitatii de a se lupta fizic cu ei in timp ce ei o au iar, si iar, si iar...
Si-ar dori sa existe sanse egale pentru toti, nu numai pentru tinerii de parlamentari sau angajati ai Politiei astfel ca absolventii de facultati ce-au trait in Bucuresti in Caminele Agronomiei cu bursa sociala 5 ani sa nu-si continue viata pe un post de laborant remunerat cu 3.300.000 lei vechi...
Si-ar dori iubire si nu tradarea partenerului care prefera sa-si bage mana, si nu numai, sub sutienul si intre picioare alteia atunci cand tu esti gravida si ai starile generale de rau atat de caracteristice acestei perioade din viata unei femei si ai avea nevoie de afectiune...Sau si-ar dori sa ramana langa el fata ce-o iubeste si sa contiune relatia si nu sa se bage in masina directorului de la nu stiu de firma si sa se opreasca intr-o camera de hotel, casatorit fiind respectivul, unde, contra unei contributii modice, sa reimprospateze placerile unui sot poate prea plictisit de propria-i sotie dupa 25 de ani de casatorie...
Si-ar dori sa fie respectat si sa aiba dreptul la a avea dreptate.
Iar cand toate astea si restul dramelor umane isi gasesc loc in vietile lor, oamenii...

Si-ar dori sa fie...mici.

[Daniela]

Daca ne gandim la ce inseamna a ramane copil din punctul de vedere al responsabilitatilor, atunci ce spui tu, Ingerul meu drag, e corect. Insa mi se pare ca ai schimbat un pic, mai mult sau mai putin fortat , optica de abordare a acestui topic
Sunt de acord ca este regretabil ca cel mai mare pret pe care trebuie sa-l platim pentru a castiga un loc in randul "oamenilor mari" este chiar renuntarea la acea candoare si frumusete launtrica de care amintea Lorelei. In acelasi timp insa este evident ca exista oameni care reusesc sa-si pastreze copilul din ei si cred ca de la ei trebuie sa invatam. Nu ma refer aici la cei saraci cu duhul sau la ratati. Ma refer la acele persoane care ne ies in cale cateodata si ne ametesc cu vitalitatea si jovialitatea lor, in ciuda stututelor sociale de care dispun. Eu am intalnit cateva astfel de persoane pentru care port o adanca admiratie.
La fel cum a avea curaj sa iubesti a devenit o nebunie, tot astfel  a-ti conserva spiritul ludic intr-o lume ca asta este un act aproape eroic!
Oamenii nu renunta la copilarie pentru ca vor neaparat, ci pentru ca trebuie! Primul si cel mai important factor care-i constrange este, asa cum spune Lorelei, chiar societatea. La aceasta se adauga evenimentele personale de viata care pot lasa urme adanci de nestres in existentele oamenilor.
Impresia mea este ca pe undeva copilaria cu intreg bagajul de minunatii si grozavii pe care le imblobeaza nu se impaca sub nici o forma cu traiul in societate, asa cum a ajuns el sa fie... Societatea de astazi (ma refer la cele capitaliste) alimenteaza visele oamenilor oferindu-le modele de urmat, dar suprima cretivitatea, adevarata libertate, miraculosul!

Poate ca ar bine din cand in cand sa ne plecam auzul catre copilul din noi, acela pe care l-am intemnitat cu mult timp in urma intr-un colt intunecat al inimii...daca n-o facem pentru noi, s-o facem macar in semns de dezaprobare fata de asa-zisa independenta de care dispunem 

[viulian]

Eu cred ca am ramas si copil

Adica da, mi-am insusit o gramada din comportamentele de adult, sociale, pot functiona foarte bine intr-o adunare serioasa, da' mi se intampla sa comand prajitura inainte de ciorba, la restaurant..

Din punctul meu de vedere a ramane copil inseamna a avea comportament care nu "da bine" cu tiparul adult, rational, retinut, cumpatat... care incepe sa danseze cand toti sunt seriosi, care face pe nebunul neputand fi controlat usor cu afirmatia "nu fa asa ceva, ca nu e frumos".