La castelul SansSoucis

[alexia]

                 Seara buna, dragilor! Cand, in sfarsit, v-am regasit, plecati la somn! Hmmm... La castel noptile sunt palpitante... Ati cam disparut!

[alexia]

               Iar nu e nimeni la castel... Ati plecat toti pe taramuri neumblate. Cand va intoarceti, sper sa aduceti cu voi povesti minunatele! Pana atunci, o plimbare prin gradina castelului este ceea ce imi trebuie. Cine stie? Poate imi va iesi in cale un print!
                           

[Lorelei]

Eiiiiii... uite ca gazda a fost un pic plecata pe la marginile imparatiei sa vada ce se mai intampla prin locurile mai indepartate... dar poarta castelului e deschisa intotdeauna. Bine ai venit, fata frumoasa. Ce vant te aduce la noi si din ce colturi de lume? Spune-ne cine esti si cum ai aparut? Umba zvonul ca tot de sange albastru vei fi fiind... 

[Semiramis]

parca am auzit si eu de o domnita calatoare ca mai opreste cand si cand pe la cate un castel, pe la cate un han, urmarita de doruri nestatornice zamislite de doi ochi albastri. domnita care mai lasa ca urma a trecerii sale prin lume, cate un vers.
sa fi fost ea cea care se plimba prin gradina?
gazda buna pe unde mi-ai umblat?

[alexia]

                La voi m-au adus marea si cerul, m-au adus vorbele spuse si nespuse, m-a adus dorul... De unde vin? Hmmm... Vin din cele patru zari, de peste tot si de nicaieri... Povestea mea, nu o stiu, nu mai stiu de mine... Ratacesc. Cred ca e cineva pe aici care imi stie povestea... 

[Lorelei]

Eeeeiii.. vad io vad ca tot eu o sa devoalez secretele domnitelor...   

Dar acum am primit dezlegare “oficiala” ... 

Deci – Alexia, domnita De-Pica (stiti voi: “e dama de pica / frumoasa de pica / dorita in ultimul hal”) si protectoarea personajelor de poveste din imparatie si a tuturor castelelor de carti de joc. S-a nascut dintr-un flirt "nevinovat" intre valetul de inima rosie si o dama ciudata la culoare care tot cobora niste scari... si uite-o pe Domnita De-Pica. Are ca insemne "frunza" care o reprezinta si un pui de furnica (sa ne spui de unde pana unde???). 

Asadar, bun venit alaturi de noi, domnita draga!

[Lorelei]

Am zarit eu asa cu coada ochiului (de fapt trebuie sa spun ca mi-a ajuns zvon la ureche de la messagerita noastra draga) cum ca prin gradina castelului se tot plimba o printesa sfioasa care inca nu indrazneste sa intre.

Asa incat ma gandesc ca poate la invitatia directa nu poate sa spuna nu. 

Portile castelului sunt deschise tuturor, chiar suntem cam singurei si asteptam companie...   

Domnita draga, indraznesti???

[alexia]

                 Iata-ma, dupa ce am mai ratacit prin lumea asta, m-am intors la castel unde, ma regasesc...Domnita De-Pica... E o onoare, dar sigur nu gresesti? Cat despre furnicuta...(ajuta-ma!)
                 Va sarut, dragele mele si sper sa ne vedem curand!

[Robert.]

 "Va sarut, dragele mele!"

Desi ne-ai omis, te sarutam si noi, cavalerii, reprezentantii... sexului frumos.

Cum de ce am folosit pluralul, cum care cavaleri? Suntem cel putin doi pana acum, eu si tata!

[CLARA]

Lorelei draga...inventeaza-mi si mie o poveste,un trecut...ca ma simt lasata deoparte mereu.Eu stiam ca tu nu esti fetita rea....

[alexia]

             Printe, te rog sa-mi ierti neatentia. Si ca sa "indrept" lucrurile...salutari si sarutari tie si cavalerilor care s-au ratacit si inca nu au gasit castelul.  

[Semiramis]

draga Clara,
 trecuturile nu se inventeaza, ele se astern pe hartii, cu penite din aur, inmuiate in cerneluri de sange.
ca scribul nostru drag sa-ti rescrie povestea, ajut-o, da-i detalii despre tine, spune-ne de unde vii si ce-ti doresti...
si nu te mai simti exclusa. daca ai fi fost mai atenta, invitatiile erau deschise oricui ar fi dorit sa paseasca peste pragul castelului. nici mie sau lui Robert sau alexiei nu ni s-a facut vreo invitatie, pur si simplu am scris...
cu prietenie, semiramis.

[Lorelei]

Ehehei.... ia uite ca ni se inmultesc oaspetii la castel. Bun venit, Clara!

Hai sa-ti spun ce am auzit eu undeva la marginea imparatiei, spre miaza-noapte. Se spune ca ai fi Printesa de Inima-Albastra. Lumea zice ca din cauza ca ai fi mai mereu nostalgica si melancolica. Dar eu am mai auzit un zvon: ca de fapt inimile albastre sunt inimile pline de speranta... Mai spune povestea ca ai aparut dintr-o iubire nepamanteana, a unui zeu crud si neinchipuit de frumos pentru o fata de crai blonda cu par risipit in inele cu voce neasemuit de dulce. Ca insemne porti in mana stanga o stea - aspiratie spre inalt si rasfat deopotriva - si in buzunarul de la piept o margica de alabastru in care mai "citesti" din cand in cand mersul vremii si al anotimpurilor.
Te insarcinam sa ne-aduci intotdeauna speranta in suflete si iti dam in grija antimpurile: ai grija sa le rotesti cum se cuvine si sa nu ne aduci prea multa ploaie 

PS. Fata buna... am fost de cand ma stiu... 

Bun venit!

[Lorelei]

Alexia... pai ai vazut ca ai inteles ce e cu puiutul de furnica? Pai e acolo sa-ti aminteasca si sa ne aminteasca tuturor ca intotdeauna trebuie sa ne intrebam despre lucrurile care ne inconjoara. Furnicutzul asta mic e semnul indoielii si al cunoasterii deopotriva.  Si semn al sensului care trebuie cautat in fiecare lucru care ne inconjoara.

Asa ca sarcina care iti revine e foarte importanta. Vei avea de observat cu grija toate lucrurile de la castel si sa ne atragi atentia asupra lor, ca oamenii (cat or fi ei de printi ori printese) tot oameni raman, uite sa mai priveasca. Domnita De-Pica, te insarcinam asadar ca din cand in cand sa ne amintesti de frumusetea lumii si a lucrurilor simple care ne inconjoara. De acord?

[Lorelei]

Ah... da' ce-mi vede coada ochiului? Mesagerul imparatiei e prin preajma. Ce vesti ne aduci, printesa? Unde te-a mai purtat dorul de duca si ce vraji ai mai facut? Ce printi ai fermecat si ce transformari miraculoase ai mai infaptuit?

Spune-ne tot, tare ne-ar prinde bine niste vesti pline de farmec!