nu nu.stai sa vezi... nu asta te pun

nu inca.continui
- Am asteptat zapada, m-am pregatit toata toamna! (sopti tanara din coltul ei de tablou) Se pare ca a oprit-o ceva pe drum. Si ce frig e, gerul asta-mi umple sufletul! Speram ca gramada de artificii va aduce ninsoarea, credeam ca scanteile se vor preface in fulgi, dar n-am avut parte de magie. De ce spunea pictorul ca seara dintre ani trebuie sa fie cea mai importanta? Nu a fost deloc asa… golul din suflet s-a umplut cu lacrimi mute si surde. Cui sa spun cata durere e in interiorul meu?
- Trebuia sa ma lupt cu mine, sa ma ridic dupa fiecare piedica, sa ma scutur si sa continuui drumul pana ajungeam la cararea dinspre casuta! Trebuia sa deschid ochii si sa nu mai sper ci sa ma lupt! Trebuia sa traiesc! Trebuia...
-O sa merg pe cararea din spatele casutei sa caut stelutele de gheata, ma voi intoarce doar cand le voi gasi, ma voi intoarce cu obrajii rosii, nasucul rece, poate si corpul inghetat bocna, dar fericita ca am gasit zapada ce lumineaza copacii posomorati, ce asteapta sa fie imbracati in alb.
Vorbele acestea, care cum v-am spus apartin personajelor din tablou, au pus zana pe ganduri. Prea frumosi erau cei doi sa nu le dea o mana de ajutor!