La castelul SansSoucis

[desdemona]

  toate numai bine.Eu ma voi retrage in odaia mea.NU ma simt prea bine...cred ca fata mi-a ramas asa un zambet...ce este prea mult strica. sa-mi pastrati siropul(macar un pic).Poate gazda ne va incanta cu o poveste despre vremurile de demult.Ce spuneti?

[cv]

Eu iti multumesc fata frumoasa pentru zambet.Sa ai un somn linistit si vise calde ca sufletul tau. Cu bine, desdemona!

[Lorelei]

Hangita draga, bun venit si serveste-te! Grija de trubadur, poate ii duci ceva sitop, cine stie... face minuni  Des, numai zambetul a ramas de tine!  Imi pare rau ca nu te simti bine, sper ca totusi siropul vestit te va pune pe picioare... Cat despre poveste, eu asta seara am ramas fara, poate se indura altcineva si ne spune o poveste...

[cv]

  m-am servit, m-am servit. O sa-i duc si mandrului...
Iti multumesc de invitatie, iti multumesc pentru ca esti aici... promit sa revin intr-o zi... si promit nu cu mana goala
Povestea o domnita azi de ce iubim:
pentru că uneori îţi bate cineva la uşă
chiar când credeai că nimeni nu o va mai face vreodată
pentru că te încântă ideea de a pleca într-o aventură plină de primejdii
lăsând în urmă tihna vizuinii tale de om „fericit”
şi chiar dacă întotdeauna îţi spui că vei pleca data viitoare
perspectiva rămâne şi-o uşă deschisă
Eu nu pot spune mai bine

[Lorelei]

Am zambit. 

Poate totusi gasim intelegere Sus acolo unde asteptam... cine stie! 

[Guardian|Angel]

Viscolea puternic afara...mama si tata erau plecati dupa Catalina, care invata in oras...caruta si caii se impotmolisera...Catalina,era singura in gara,si ii astepta, biata de ea,era imbracata subtire,cu un cojocel si o chipie pe cap...a,si sa nu uit de rucsacul jerpelit pe care il tinea in mana..era in clasa a treia,sarmana...da..sarmana..eram cu totii sarmani, insa aveam ceva ce ne facea sa fim,sa ne simtim deosebiti...iubirea si respectul fata de familie...eu apucasem sa adun ceva lemne de foc, ptr a pregati o mamaliguta calda si niste lapte cald ptr surioara si parintii mei...asta era mereu cina noastra,dar noi nu ne plangeam niciodata...lemnele erau putine,dar in camaruta reusisem sa fac putina caldura...am dereticat totul prin casa, pentru ca eram ingrijorata...trecuse de mult ora 2, ora la care ajungea trenul care vbine dinspre oras, si cu care trebuia sa ajunga micuta Catalina...afara, vantul batea din ce in ce mai puternic...atat de puternic, ca nu reuseai sa vezi la mai mult de 5 mewtri in fata...peste o ora nu reuseai sa vezi la mai mult de un metru in fata...spre seara, nu vedeai un om,nici daca era langa tine...casuta noastra,scartaia din toate balamalele...ingrijorarea mea,crestea pe masura ce timpul trecea!Si nu era degeaba...intr-un tarziu....focul se stinsese,mamaliguta se intarise pe masa,iar laptele se racise...usa se tranteste puternic...era tata, cu surioara mea bolnava in brate...fara mama, fara caruta, fara cai...doar el si Catalina pe brate..biata de ea...era rece ca gheata...respira greu,si totusi transpira...m-am repezit sa o iau si sa o incalzesc...tata mi-a zis sa am grija de ea...se duce dupa mama...o noapte intreaga am stat s-o ingrijesc pe micuta ce aproape inghetase din cauza frigului groaznic...sa caut un doctor,nu aveam unde,....casa noastra,era la distanta de 10 km de sat...si in plus,cu cine sa o las pe micuta?Catalina , nu stiu cum,dar a reusit sa treaca de noaptea aceea groaznica...dimineata,se simtea la fel de rau,sau mai rau, dar totusi, TRAIA!
Mi-a fost teama...am crezut ca o sa-i pierd pe toti 3....am cazut in genunchi in fata icoanei...icoana era chiar deasupra geamului...am plans si m-am rugat...am aruncat far5a sa vreau, o privire pe geam...nu mai viscolea...totul era cat se poate de calm...am vazut o portiune..atat,o portiune mica de pamant..nu era acoperit de zapada...stiind viscolul ce fusese, m-am mirat, si am iesit ...era un ghiocel...frumusetea si puritatea sa, m-a impresionat atat de tare, incat nu m-am putut abtine,si l-am rupt...l-am dus in casa,m-am asezat langa patul Catalinei, si i-am spus: gingasa ca o floare esti,si pura ca un ghiocel, as vrea sa fii si tu ca el, si sa rezisti in mijlocul furtunii...l-am pus pe perna ei, si m-am uitat iarasi pe geam, sa ii caut in zare pe parintii mei...minune...am vazut caruta cu mama si tata, apropiindu-se...am vrut sa ies sa ii intampin, dar nu am vrut s-o las singura pe micuta...m-am intors sa ii soptesc ca totul va fi bine, dar cand m-am intors, pe pat,Catalina, cu ghiocelul deja ofilit, imi spune: totul va fi bine: a murit, ca sa-mi dea mie viata, ginmgasia si puritatea lui!
Intr-adevar...totul a fost bine!

am vrut sa va ofer un cadou...am sperat ca o poveste, o sa va inmoaie sufletele..dar nu uitati...clementa!!!e prima mea poveste

[cv]

Am intrat sa-ti multumesc pentru cadou... mie mi-a placut... e un semn ca sunt inca ingeri printre noi, ingeri frumosi care nu uita sa fie apropiati de cei cu care impart un zambet
Am sa las si eu un semn trecerii mele prin castel

S-a intamplat odata sa treaca un magar
cu o statuie sfanta legata de samar,
printr-un oras pe unde slavitul chip de zeu
il obliga sa cada-n genunchi si pe ateu.
Magarul observand atata prosternare,
se minuna de ce putea sa fie-n stare
de-aceea refuza din loc s-o mai porneasca,
desi stapanul sau se puse sa-l loveasca.
In fine, inciudat de-asa-ncapatanare,
omul a luat statuia in propria-i spinare
fireste acum multimea spre dansul s-a-ndreptat
facandu-l pe magar sa zbiere ofensat:

-Prostimea, se-nchina la oricine
E purtator vremelnic al semnelor divine!

Pilda e dupa dl.Lica... sper sa va placa.
Cu bine dragii mei,
o hangita

[furia ingerului]

Intr-o zi cineva trebuie sa ma puna si pe mine in tema cum e cu tevatura asta medievala unde domnitele sunt atat de simandicoase si domnii atat de...absenti

[charlie]

citeste si tu de la pagina 1 pana la cea curenta 


eu nu am reusit... am sarit cateva 

si nu suntem chiar absenti, doar putin ... discreti 

[Daniela]

E viscol si frig si se pare ca domnii si cavalerii s-au adunat la castel pentru o cana de vin fiert. Fiti bineveniti, stimati oaspeti! Si eu fost-am ratacita prin imprejurimi, dar am regasit Castelul...ah! loc de nebanuite, interminabile si (uneori) extravagante petreceri. Intrati cu mine dar! Gazda noastra draga trebuie sa-si faca aparitia dintr-o clipa in alta...

Scumpa gazda, e loc pentru cativa hoinari?

[Lorelei]

Pai... pai... Deja am uitat si noi ceilati cine ce personaj este. Cert e ca suntem cu totii de vita nobila  Eu mi-s gazda in lipsa de alta mai buna, zice-se printesa Lorena. Sau sirena pentru altii 

Deci - dulce print -  ce vant te aduce prin castelul cu o mie de miracole si cu multa voie buna?

De hoinari avem loc oricand. Andro, tare ti-am mai simtit lipsa pe la castel.
Am adus si vin fiert dupa pofta inimii, si ceva prajiturele sa ne indulcim si sa uitam nebunia de afara.

[furia ingerului]

Auzi printeso cu numele de peste da unde-s restu' de miracole? Le-ai pus strajeri pe turnuri sa dea zapada jos? 
Cred ca ma duc la ieslea murgului meu sa iau o inghititura de lucerna...

[Lorelei]

Ah, uite, am uitat sa-ti prezint doua personaje importante de la castel. Una este servitoarea, Ariana (care nu scrie niciodata, dar despre care toata lumea scrie) si celalalt este piticul Doridac care sta intr-o scorbura aproape de castel si care tine un jurnal din care gazda fura din cand in cand cate o fila 

In rest, miracolele zice-se ca sunt in noi, ascunse bine.  Daca ai inceput sa adori lucerna... apai nu e si asta un miracol? 

[furia ingerului]

Da de unde ca nu-i uscata bine si armasaru' meu nu-i in apele lui...cam da' "rateuri"

[cv]

te uita cum ninge-n decembre...
ce nu-i decembrie?uff deci sunt o zi ratacita rau... nu-i nici un miracol
bun regasit dragilor. credeam ca sunt pe alta lume...e ulita plina de oameni de zapada mergatori!... ma rog nu chiar plina...