La castelul SansSoucis

[anushca]

GeoSteph, am ramas datoare cu o precizare. Deja gazda a strigat in gura mare cine este fiecare si ce hram poarta. Asa cum ai aflat am fost hangita hanului, Minerva. Si cum se stie darul hangitelor e sa slobozeasca limbile musteriilor. Mai cu o gluma, mai sacaindu-i c-o cimilitura, mai starnindu-le curiozitatea sau, de ce nu, orgoliul. Asa ai patit si domnia ta.
Eu nu cert pe nimeni... Cat despre iertat... cand oi fi mai breaza ca altii poate oi da cu piatra. Recunoaste ca nu se stie daca iesea poveste asa mandra de nu te supara taman ciudata anuta.  

... ma intrec acum cu vorba si nu v-am povestit cum am intrat astazi in centrul atentiei, ba chiar am fost invidiata de cei din jur

Mergeam alene pe ulita, cu nasul in pamant si cu varful pantofilor invarteam o pietricica de colo-colo. Planuisem sa o duc pana acasa, sa o pun temelie castelului pe care-l construiesc in curtea din fundul curtii.
Si cum mergeam... am dat nas in nas cu Maria.
Purta aceeasi rochie ca in ziua in care am cunoscut-o, cu flori minuscule, cu frunze bizar rasucite si cu tulpini de plante nemaivazute, imprimate pe panza subtire. Ma uitam la ochii ei si sclipirea privirii m-a scotocit, m-a ascuns in cel mai departat ungher si m-a scos la iveala. Am ramas buimaca, parca deodata se facuse mai multa lumina. Mirosea a primavera proaspata in soarele acesta fierbinte.
-Fata asta poate sa zboare! am spus celor din jur (care inca nu o observasera) si ei priveau peste umerii mei nedumeriti
-E un fel de inger! le-am explicat ceva mai curajoasa (si incetul cu incetul, tot mai multi au zambit privind-o)
-A fost pajul meu dar intr-o zi… mi-a furat-o un alt inger. Nu credeti? Inca pastrez o imagine cu zborul lor de vis! asta i-a convins
Sub privirile tuturor Domnita Desdemona a rosit sfioasa apoi, asa ca un vantisor bland de primavara s-a aplecat, m-a sarutat pe pistrui si s-a facut nevazuta. In jurul meu au ramas doar trecatorii curiosi a afla de e chiar inger sau o zana mandretea aceea de fata. A trebuit sa le spun tot   Cat vorbeste, ce suflet frumos are... Ce s-o lungesc am devenit vedeta! Unii m-au rugat cand mai vine sa-i chem si pe ei s-o mai admire ca tare, tare draga le-a cazut

[alexia]

                        Am banuit eu! Am banuit! Domnita asta minunata, Anuta, prea m-a uns la suflet cu vorba ei si prea am regasit-o in versuri si in dorul pasarilor calatoare... Bine te-ai intors, prietena draga, bine te-ai intors! 

                    Uff, ce emotii am! Alerg in gradina sa culeg cei mai frumosi trandafiri si sa-i asez frumos, in vas, in camera dragei noaste hangite!  Ca sigur ne va incanta din nou cu povesti minunate! 

[anushca]

  frumoasa Domnita Alexia, am semnat raspunsurile date de ceva vreme.

Bucuria reintalnirii e reciproca.Te rog insa a nu te-astepta sa regasesti hangita de la Hanul Viilor in spatele anutei. Nu inca (cel putin)

Era sa uit: multumesc de flori!

[alexia]

             Draga mea, ma bucur ca esti! Asta imi e suficient! Pentru mine hangita nu a murit, doar ca s-a dus sa se odihneasca putin! Se va intoarce intr-o zi, asa cum a mai facut-o! Cat despre semnatura, iertare dominta, dar ma cam lasa vederea si am fost cam grabita in ultimul timp.

[Zamolxis]

E bantuit cumva castelul de ati plecat cu totii asa de in graba ? 

Vai, cat praf pe coridoare... si .. brrr... ce fiori imi dau zgomotele din hrubele pline de paianjeni... pe semne e plin de stafii pe aici, mai bine plec.

[Just]

 Eu sunt Sonia si recunosc ca bantuiam castelul in nopti tarzii cand toata lumea pleca la culcare. Acum ma arat din nou voua si va marturisesc ca mi-a fost dor si inca imi este dor de Castel.

 Nimeni nu a plecat ,Zamolxis ,insa a venit toamna si linistea s-a asternut si pe casa noastra. Piticul Doridac si-a ascuns nasucul in scorbura si asteapta acadele,iar noi...noi am pastrat cateva clipe de tacere colindand prin tomnile ce au trecut ,privind si zambind amintirilor noastre.

 Focul arde in semineu si in bucatarie cineva pregateste un ceai din plante atat de frumos mirositoare.Cine e? Astept aici in fotoliul meu drag ,poate ca voi primi si eu.
 

[Evangeline]

Draga Sonia chiar nu stii cine e in bucatarie Poate sunt schimbata si nu m-ai recunoscut dar eu sunt cea care-ti pregateste ceaiul. Bineinteles ca nu numai tie ci tuturor oaspetilor Ma grabesc sa fac si niste prajiturele si tare bine mi-ar prinde daca ai putea sa ma ajuti draga Sonia. Ma grabesc pentru ca trebuie sa fac si curat ca asa cum a zis cineva (stie el cine) s-a asezat praful prin castel.

 

[Lorelei]

Castelul nu este niciodata gol. Intotdeauna raman aici povestile...
Si acum suntem si noi, reintorsi care de pe unde, un pic mai batrani si un pic mai intelepti... Printesa Katarina, o cana mare din ceaiul ala vreau si eu  Si mai vreau si povestile voastre....

Cat despre Doridac... nu l-am vazut asa fericit in scorbura lui niciodata. Printesa atat de draga inimii lui s-a intors. Sunt convinsa ca scrie de zor in jurnal si intr-una din zilele astea precis mai furam o foaie 

E cald si bine la castel, focul arde in semineu iar eu astept povestile...

[Just]

 Printesa ,bine-mi pare sa te regasesc sanatoasa ,ce-i drept putin schimbata. Mai sclipitoare ca intotdeauna .Am colindat multe coltisoare ale lumii asteia ,dar zau ca haine mai dragute ca cele din tinutul nostru n-am vazut pe nicaieri.

  Tare bine-mi prinde ceaiul tau ,m-a prins raceala pe tren ,iar prajiturile sa le pregatim impreuna ca am adus cateva retete noi de prin strainatati . Intre timp povesteste-mi ce se mai aude prin zona. Vad ca toamna e la felde frumoasa ca si in anii trecuti .Va trebui sa ne cuibarim toti in castel .Din cate-mi pare vad ca va dura mult acest anotimp ,dar noua nu ne pare rau .Inca mai iubesc zilele ploioase cu o cana de ceai in mana si jucand tabinet cu voi toti.

[Just]

 Piticului Doridac am sa-i las niste acadele delicioase aduse special pentru el.Le voi lasa la gura scorburii ca il cunosc eu cat e de timid ,sigur nu se va arata daca-l voi striga.

  Povesti multe am adus cu mine ,amintiri frumoase cu zambete senine si nopti de vara-nmiresmate.

  Cat am calatorit m-am tot gandit la voi si v-am purtat mereu in suflet, mi-ati fost alaturi in fiecare colt al fericirii ,in fiecare clipa. Voi toti ,povestile noastre si piticul Doridac al carui jurnal pe care-l citim din cand in cand aducea zambetul pe chipul meu.

  Am cutreierat multe tinuturi ,dar ce-l mai mult mi-a placut acea mica insulita de la malul unei mari albastre si stralucitoare ,cu ale ei parcuri de palmieri si banci colorate ,cu oameni frumosi la chip si la suflet. Mi-am purtat pasii catre locuri ale fericirii si am adus cu mine pentru voi cateva suveniruri. Am adus scoici si voaluri din materiale finute pentru fiecare domnita ce ne este alaturi in acest Castel.
 
  Printesa Katty ,acesta rosu ti-l ofer tie caci stiu ca te prinde bine ,iar acesta albastru e pentru tine Printesa Lorena ,ti-l ofer cu mult drag.

  Acum sa bem ceiaul si sa ne apucam de prajituri pana nu ne prinde seara .Ca acasa nu-i niciunde ,am stiut eu.

[Lorelei]

Am zambit. Si eu, nu stiu de ce si nu stiu cum, aici ma simt acasa. Mi-a intrat in sange, ca o otrava...
Frumoase povestile tale, cu gust exotic si cu mireasma de dragoste...
Ne scriem fara sa vrem in coltul asta de univers, atat de cald si atat de "acasa". Bine ne-am intors!

[Just]

 Bine ne-am regasit! Ne simtim "acasa" caci Castelul este atat de primitor si mereu cu usile deschise tuturor.Ce bine e! Dar sa mai punem un lemn pe foc si sa ne asezam in fata semineului pana s-or coace prajiturile. Sigur vor fi gustoase si poate vor atrage mai multi oaspeti la povesti .
 

[B3b3]

mmm povesti ,caldura si parjituri...eu nu mai plec de aici 

[Lorelei]

Bun venit, fata frumoasa, asteptam povestile tale... intre timp pofteste la o cana de ceai si bucura-te de focul vesel din semineu.

[Zamolxis]

Pentru un pirat batran, aveti niste rom ?