Şi te ţineam numai, simplu, de mână…

[Lorelei]

Şi te ţineam de mână simplu
ca un copil adormit
între două anotimpuri târzii
mi-era somn
şi te strângeam de mână simplu
zăpada îmi desenase acuarele sub gene
îmi spuneai ceva despre greieri
şi despre tăceri
şi eu ascultam mirată
fără să înţeleg mai nimic
fără să vreau să-nţeleg mai nimic
şi te ţineam numai, simplu, de mână…

[Semiramis]

atata simtire in aceasta atingere...incercam sa ma concentrez asupra povestii mele despre greieri, insa ma pierdeam atat de tare in ochii tai incat coplesit am tacut. si te tineam stangaci de mana.
randurile scrise imi jucau in fata, tacandu-mi tristetea de a nu te fi intalnit mai devreme, acum doua veri, inaintea unui rasarit. te tineam de mana.
ma ascultai mirata, tacuta, neintelegand nimic din toate cuvintele pe care as fi putut sa le spun. ma tineai strans de mana implorandu-mi apropierea. stii ca nu voi mai pleca niciodata, stii, nu?
hai sa ne plimbam in parc!

[George Ene]

Şi ne ţineam numai, simplu, de mână
pe când tăcerea înfiora lutul nostru
şi ne auzeam chemările sângelui
în ritmica năvală a inimilor,
şi ne vedeam depărtările
apropiindu-ne frenetic,
adăugând mereu cărămizi
peste sfârşitul singurătăţii mele:
blestemul meu dulce de a fi
mângâiere tandră că sunt
ţinut de mână de fericire…