Şi uneori...

[Lorelei]

Şi uneori mă tem de şoapte
Şi uneori mă tem de brumă
Târziu şi trist se-ntrupă-n noapte
Făptura ta de vis şi humă

Şi uneori mi-e dor căprui
Ascuns în irişi lângă tâmplă
Povestea veche totuşi nu-i
Nici doruri scrise nu se-ntâmplă

Şi uneori te chem nebun
Şi uneori alerg ‘napoi
Târziu dorinţe vechi adun
Din visul nostru pentru doi

Şi uneori mă tem de “noi”
Şi uneori adun argint
Din alt hotar în care goi
Şi singuri ochii tăi mă mint

[George Ene]

Şi alteori n-ai ce să speri
Că nu mai suntem amândoi,
Şi sunt cu totul alte veri
Şi tot mereu cu alte ploi.

Şi alteori ne căutăm
Pe-ntinderi de pustiu arid
Şi poate că mai lăcrimăm
Încă semnând pe vechiul zid.

Şi alteori şi tot aşa
Vom fi stăini, va fi târziu,
Şi nu vei fi iubita mea,
Cel rămas singur în pustiu.

Şi alteori poate mai mult
Am tremurat pe acest plai…
Dar nu mă mai închin demult
Frumoasei fete Lorelei.