RAUL DIN OAMENI

[liviu]

Liviu, da, ma constrang! Situatia o cere. Dar ma doare, intelegi? E dificil, de trei ori dificil! Stiu ca nu suntem perfecti, am tratat cu rabdare sau amuzament pornirile de impulsivitate ale unuia, pe care il admir enorm pentru ca este un spirit stralucitor. Celalalt este un om foarte sensibil, cu o imensa capacitate de a oferi si indruma. Am crescut langa ei, spiritual vorbind.  As vrea sa pastrez prietenia lor, dar... Si nu stiu ce sa fac, parca sta o sabie deasupra mea si-mi cere sa ma tai in doua!
Ceea ce ma infurie si aproape ca simt cum imi cresc unghiile de nervi este faptul ca, aparent, disputa a pornit de la un lucru nesemnificativ. Insa au intervenit orgoliile!

Comporta-te ca si cum ai fi ales deja.. sa zicem.., rolul de mediator: acum trebuie sa "citesti printre randuri", atunci cand ii auzi cum se cearta si sa descoperi care le sunt de fapt, adevaratele nevoi.. adica acelea mai profunde (de dincolo de orgoliu!). Orgoliul il folosim ca sa ne aparam aceasta sensibilitate ce decurge din nevoi.. Dar ai marele avantaj ca ii cunosti foarte bine.. Succes! 

[silentshadow]

sunt in rolul de mediator, deja. am incercat sa atenuez conflictul. asa cum spui, este ceva dincolo de orgolii. daca s-ar spune si ce, evident ca s-ar lamuri problema. insa nu se spune. e o lupta surda, din care nu va castiga nimeni. si stiu ca doar adevarul ne va elibera. oricum, nu doar eu trebuie sa fac alegeri, acum. am cerut corectitudine. sa vedem...

[liviu]

sunt in rolul de mediator, deja. am incercat sa atenuez conflictul. asa cum spui, este ceva dincolo de orgolii. daca s-ar spune si ce, evident ca s-ar lamuri problema. insa nu se spune. e o lupta surda, din care nu va castiga nimeni. si stiu ca doar adevarul ne va elibera. oricum, nu doar eu trebuie sa fac alegeri, acum. am cerut corectitudine. sa vedem...

Ai facut deja un prim pas (care intotdeauna e cel mai greu), si anume, ai descoperit mai intai care este nevoia ta reala acum: este nevoia de onestitate, care ne permite sa invatam din limitarile noastre (vedem ca, de fapt, nevoile se dovedesc a fi resurse reale necesare vietii pentru a se sustine!). Dar lor n-ai ce sa le ceri acum, pentru ca ei nu pot vedea clar. Dar eu am incredere ca asa cum ai reusit tu sa-ti vezi propria nevoie si sa inveti din ea, tot asa vei deveni destoinica sa le sesizezi (intuitiv) si pe ale altora cu scopul de a-i ajuta sa li se deschida ochii..  Dupa aceea veti rade impreuna.. asa se intampla mereu!! 

[sunshine]

  Omenii slabi , lasii sunt cei ce poarta mult rau in ei.Acesti oameni sunt rai prin natura lor. Mocnesc pana prind momentul si savureaza victoria, se bucura de raul pe care il raspandesc .
  Eu am crezut ca nu ma mai poate surprinde nimic, nicio rautate , ca le-am trait sau vazut pe toate. Din nefericire  raul din oameni nu seaca . Se  intinde ca o panza de paianjen, raul din oameni este nascut de o imaginatie bolnava si molipsitoare.
  Exista persoane care traiesc intr-o lume imaginara in care sunt oamenii perfecti, cu suflete bune. De fapt acestia nu fac decat sa-si ascunda identitatile si isi gasesc astfel o scuza pt faptele lor. Sunt victimile propriilor scenarii, acuza pe cei din jur pt esecurile lor si pt toate greselile din viata.Asemenea oameni nu merita compasiune, nici macar mila. Un om care traieste doar pt binele lui si nu simte decat o nevoie permanenta de a sadi ura si suferinta , acesta nu poate fi numit om. Eu il numesc si il consider  "nimic". Raul din nimic nu ma poate atinge ci ma face mai puternica.
 Ciudat cum, atunci cand treci printr-o cumpana, in loc sa fii sprijinit,ajungi sa cunosti adevaratele fete ale "oamenilor" de langa tine, sa vezi cum lupta sa intretina ura ce te inconjoara , se bucura si asista ca la o piesa tragi-comica , pangarind fiecare clipa in care incerci sa respiri putin bine.
  Ura din nimicuri  m-a facut sa realizez ce norocoasa sunt ca am reusit sa trec peste toate fara sa cer ajutorul  "prietenilor" si sa pot rade din tot sufletul cand acestia ma intreaba "cum reusesti ? cum rezisti? ".
  D-zeu m-a invatat sa ma feresc de ura din jurul meu.

[ARIDANA]

Unei singure persoane,in toata viata mea,i-am spus pana acum ca o urasc.Prima oara,prima rabufnire,a fost legata de copii mei,confortul acestei persoane era in detrimentul lor,iar ei,fiind foarte mici,chiar nu reuseam sa ma descurc fara ajutorul parintilor mei,sunt si doi deodata(gemeni  )asa ca inmultesc cu 2 totul,tot ce au ei nevoie.Atunci,dupa momentul de furie,zic eu motivata,am incercat sa-i gasesc,tot eu scuze...ca "i-a venea greu sa se adapteze,sa accepte locul trei","erau un stres in plus parintii mei".A doua oara,dupa 11 ani,i-am spus din nou,de aceasta data argumentat,i-au gasit scuze copii,de aceasta data...A treia oara cum va fi?
Spui tare bine Sunshine,atunci cand un om iti face rau intentionat,considerandu-l un nimic,incetezi sa-ti mai fie frica de momentele in care va exploda rautatea din el.
Mi-a fost mai greu la inceput,acum ii este lui greu,stiind ca pentru mine nu conteaza si chiar fara sa-i spun,vede ca nu-mi mai este frica si asta il nemultumeste.
Si,este la fel de adevarat...."Opusul dragostei nu este ura,ci indiferenta."