Absolut corectă şi bine susţinută opinia ta, dragă Iulian.
Felicitări!
Vorba e, că totuşi, acolo, în Irak, toţi combatanţii sunt mercenari - mexicani, negri, emigranţi de toate culorile - până şi români ajunşi cum-necum în "Marea Ţară a Tuturor Posibilităţilor" ("unde poţi să mori liniştit chiar şi de foame, dacă nu cumva de glonţ" / la câţi nebuni poartă arme/, şi care de câţiva ani buni nu şi-au găsit job-uri. Lor li se adaugă şi foarte mulţi oameni nevoiaşi din păturile de jos, care n-au cu ce trăi - că pe cât e ea de Americă, America e o structură cu vârfuri şi abisuri încât la o privire mai atentă te ia ameţeala). Că mor toţi ăşita, mare pagubă! Şi mor, să fiţi siguri, că tot ei au spus-o cum că testează noile arme şi că (-n plus) vor să vadă gradul de penetrare şi de anihilare a… exploziilor. Ce fel explozii, cu ce fel de rachete şi mai ales cu cel fel de încărcătură "operează" 'mnealor? Cu uraniu sărăcit! A spus-o chiar Pentagonul. Ei şi pentru că treaba a devenit publică, postul de televiziune PAX a prezentat, în urmă cu câteva luni, un documentar ştiinţific, realizat în laboratoarele germane, cu probe luate din Irak (din echipamentele militare abandonate, din canale, până şi de sub scoarţa copacilor), să se vadă, concret, cum e cu acest uraniu sărăcit, care pătrunde în sol, până la 80-100 de m, încât schimbă până şi structura atomică a pietrei, necum a apei… Documentarul arăta că gravidele irakiene nu mai întreabă, ca altădată, dacă vor avea băiat sau fată, ci întreabă dacă copiii din ele sunt întregi, pentru că rata malformaţiilor congenitale, declanşate de aceste radiaţii nucleare, a depăşit 85% la 100 de copii născuţi vii. (Fără să mai punem la socoteală că 4 din 12 gravide nu ajung la termen)…
Eu d-aia am zis ce-am zis. Ei, şi când i-am văzut pe sticlă şi pe cei trei tineri şi frumoşi conaţionali, sânge din sângele nostru, mi-a venit rău.
Tristeţea e că, se pare, cazul lor ne va fi servit pe… "tavă" (ca argument), ca să fim de acord (mai bine zis "să-nchidem ochii") ca Ţara să mai trimit acolo noi şi noi unităţi de luptă, adică tot tineri români, care, cum bine a spus Maria, vor pleca fericiţi, "cu cântec înainte, marş!" că n-au altă şansă aici. Şi cum puţini sunt cei care au vreo şansă aici, vom ajunge să mergem cu toţii în Irak, ori pe unde se va mai aprinde vreun incendiu dintr-ăsta, după voia slugoilor al căror nume se termină în "…escu" - blesteme trimise românilor de către Domnul, în ultimii 15 ani de la "Revoluţia lui Peşte Prăjit", încât ajungi să te întrebi: "Cine-s… adevăraţii teroriştii, de care trebuie să scape lumea?"
Îţi mulţumesc, dragă Iulian, şi le mulţumesc şi dragei Maria şi dragului Robert, că v-aţi exprimat corect şi cu multă simţire opiniile.
Până la urmă "vorbim şi noi", nu dăm cu barda, păi nu?
Subiect: CE CAUTĂ ROMÂNII ÎN IRAK? (Citit de 6325 ori)
