Am un coleg de munca ce si-a cumparat de vreo jumatate de an o masina noua (un Renault Scenic). Credeti ca s-a saturat de ea? Ei as! De vreo cateva ori pe zi trebuie sa ne aduca aminte ce masina are el.

"Fratilor, uitati ce masina e parcata jos!"(a lui, normal), "Cum sta masinuta mea si se odihneste la umbra!" (a capatat si viata, cum zice baronu.

Noi in schimb am dori-o "moarta"

ca ne-am saturat!) Daca va ajunge vreodata omu s-o vanda, cred c-o si jeleste si iar nu scapam!
(ca ala care murind de sete spunea intr-una "ah, ce sete-mi e! ah, ce sete-mi e!", pentru ca dupa ce, exasperati, ceilalti ii aduc apa sa bea, sa repete ca o moara stricata "ah, ce sete mi-a fost!"
De-ar fi stiut, mai bine l-ar fi lasat sa crape!
)Cunosc o familie care si-a dorit foarte mult sa aiba un copil si l-a avut intr-un tarziu, dupa mult chin. Apai si dupa 30 de ani, el e totul pentru ei.

Daca ma uit la ai mei, sotia m-a iubit enorm tot timpul si eu, pe copii, la fel. (observati exemplul unei subtile si absolut nevinovate eschive

)
E drept, fratele meu imi spunea odata ca dupa ce si-a dorit mult un "cas" Panasonic, atunci cand l-a avut nu l-a mai atras. Dar asta nu inseamna ca l-a si aruncat, apoi. Ufff!

Incerc prin exemplele acestea sa arat ca "sictirirea" nu e musai sa se produca iar daca totusi apare candva, nu se arunca, se pastreaza, fir-ar sa fie!

Sper sa ne foloseasca ce-am spus, in gasirea raspunsului potrivit.

Mai cautam!