nu ma pot opri din plans.il vreau acum aici sa ma tina in brate pana adorm si sa-mi spuna incet ca-ncurand tot ce ne-a ranit pana acum vor fi doar niste amintiri urate pe care le vom lasa in trecut pentru totdeauna.dar asta nu se va intampla prea curand.il iubesc iar el nu stie asta.ma doare ca acum eu nu pot fi langa el sa-l ajut sa treaca mai usor peste tot dar el nu probabil crede ca sunt ca fetele care l-au ranit mereu.mi-a fost frica sa-i spun ce simt cand a fost langa mine si acum cand nu mai pot sa-i spun ma doare inimioara.povestea mea e ceva mai complicata decat restul povestilor de aici.m-am gandit mult inainte sa incep sa scriu,nu stiu cat de bine fac dar nu mai pot rezista.l-am cunoscut in cartier,il stiam,auzisem multe de el chiar fara sa vreau.el insa nu stia nimic de mine si-ntr-o zi a oprit masina langa mine si prietena mea si a incercat sa se apropie de noi.usor,treptat s-a apropiat am inceput o relatie frumoasa desi de la inceput n-am avut incredere in aceasta relatie.era genul de baiat de cartier,asta o stiam de la-nceput.lumea din jur imi spunea ca se drogheaza,mie nu mi se parea ca este drogat in momentul in care ne-ntalneam.dar vroiam neaparat sa aflu adevarul si eram ft atenta la prietenii lui,la reactiile lui la tot.apoi a venit si seara adevarului cand un prieten de a lui a fost arestat si atunci mi-a spus adevarul.ma blocat,ma ranit desi ma asteptam.nu stiam ce sa fac.imi era deja mult prea greu sa plec de langa el,mai ales acum cand incepuse sa-i fie greu.in seara aia a fost si el luat dar a fost tinut doar o seara si apoi s-a intors inapoi.atunci mi-a spus ca se lasa.am crezut si am sperat in asta.vroiam sa sper in asta.dar dupa 2 zile el si prietenul lui au ajuns la mine la servici si mi-au zis ca sunt cautati si ca trebuie sa ajunga pe capitala de urgenta.au plecat,am inceput sa plang,nu stiam ce sa fac,ce sa cred.ma intrebam intr-una ce o sa se intample.imi promisese ca la 5 fix ma va astepta in fata la firma ca sa mergem acasa.am asteptat nerebdatoare sa vina acea ora........si a venit.....
dar fara el.ma uitam disperata pe strada dupa masina lui,speram sa il vad venind.m-am intalnit cu prietena mea care este cu prietenul lui si ne-am dus intr-o terasa sa-i explic ce se intamplase de dimineata..si ea era distrusa.nu stiam ce sa facem,eram sigure ca ia oprit acolo,dar vroiam sa credem ca nu.pana la urma ne-am facut curaj si am plecat spre mama prietenului lui si am discutat cu ea.cand am coborat din masina am vazuto plangand........acea imagine ma blocat si mai tare,am inceput sa tremur,imi venea sa urlu dar ma abtineam pentru acea femeie care era mai distrusa decat noi.intradevar ii oprise,pentru nu stiu cat timp.am incercat sa ne consolam singure si vroiam sa credem ca a adoua zi vor fi langa noi.dar nu a fost asa.am stat 3 zile fara sa aflam nimic.cand plecase de langa mine ne certasem,ii reprosasem multe iar el mi-a spus ca ma doare undeva de el.in acele zile fiecare vb de a noastra ma ranea din ce in ce mai tare.dar s-a intors inapoi,ma cautat inebunit in tot cartierul si apoi ma gasit cand renuntase sa ma mai caute.ma luat in brate,ma sarutat mai dulce ca oricand,ne venea sa plangem si si-a cerut iertare pentru tot ce a zis cand a plecat spre politie si ca a trebuit sa trec prin toate astea.deja nu mai conta pentru mine ce fusese.eram atat de fericita ca e dinou langa mine incat nu mai puteam respira.stateam in mijlocul strazii imbratisati si parca nu mai vroiam sa ne dam drumu.lumea ne privea uimiti dar noi nu mai vedeam in jurul nostru.eram fericiti.acea seara a fost cu adevarat a noastra.mi-a spus:"pui am crezut ca ma urasti.ce bine ma simt ca esti fericita dinou".acea seara a fost cea mai frumoasa seara din tot timpul petrecut impreuna.ii ascultam inima in noapte cand dormea si parca nu-mi venea sa cred ca e cu mine.am adormit imbratisatisi ne-am trezit fericiti.am crezut ca se terminase toate problemele dar defapt era doar inceputul.din acel moment a inceput sa se chinuie,se lupta cu dependenta,vroia sa scape de ea.binenteles ca nu a putut sa reuseasca singur,avea nevoie de ajutor.incepusem sa avem probleme.prietenii lui se bagau intre noi fara sa stim de ce.incepusem sa ne certam,el nu mai era atent cu mine,avea probleme si nu mai putea sa se concentreze asupra relatiei.ma durea asta,ma durea tot ce se vb in jurul nostru.dar el........a fost singurul care a avut puterea sa treaca peste asta si sa ma traga si pe mine dupa el.ma rugat sa-l astept,sa fiu cuminte pana cand el va reusi sa termine toate problemele.si am acceptat desi stiam ca imi va fi foarte greu.acum nu l-am mai vazut de 3 saptamani,a fost la spital si acum este inchis in casa.nu ma pot apropia de el.parintii lui nu mai are incredere in nimeni si eu nu ma pot apropia de el pana cand nu termina cu adevarat cu totul.si parca timpul trece tot mai incet.si ma doare.ma doare ca i-am spus ca vreau sa-l ajut,sa fiu langa el sa treaca mai usor peste acea perioada,iar eu nu am ce sa fac sa ma apropii de el.mi-e frica.pt el,mi-e frica,ca nu va avea incredere ca il voi astepta cuminte asa cum i-am promis.acum ma intreb intr-una de ce nu i-am zis la timp ca il iubesc si a devenit totul pentru mine?de ce nu i-am aratat tot ce simt?plang,mi-e greu sa deschid ochi dimineata fara el,si nu stiu cat mai pot rezista asa.il doresc si imi lipseste enorm.vreau sa fiu langa el acum.dati-mi o idee va rog.cum a-si putea sa ajung la el.
.sau macar sa-i spun cat inseamna pentru mine,sa stie ca sufleteste sunt alaturi de el pana la sfarsit?
Subiect: viata e mult prea cruda.de ceeeeeeeee??????????? (Citit de 13991 ori)
