In ceea ce priveste subiectul de fata, nu trebuie sa uitam si un alt aspect : pe vremea bunicilor nostrii, majoritatea casatoriilor erau aranjate de catre parinti si asta se intampla in special la tara, in ideea de a uni averile si a consolida neamul. Astfel se forma o noua familie, puternica material si sustinuta, "binecuvantata" de catre parinti.
Era ca un fel de ritual, pentru care in special fetele erau pregatite inca de la varsta pubertatii ... credeti-ma, stiu pentru ca am crescut la tara si m-au interesat intotdeauna diversele aspecte din viata de zi cu zi, obiceiuri, ritualuri, s.a.m.d.
Mai apoi, apareau iubirile clandestine, in afara casatoriei, adevarate "telenovele" de la tara, de fapt este o variatiune pe aceeasi tema cu ce regasim surprins in romanul "Ion".
Un lucru este clar, nu exista mai multa iubire atunci decat acum, iubirea cunoaste forme complexe si manifesta de fiecare data altfel. Cert este ca oamenii de atunci erau mai responsabili si mai maturi decat noi. Isi asumau responsabilitati in viata mult mai devreme decat noi, casatorie, copii, gospodarie.
De exemplu, bunica mea paterna s-a casatorit la 16 ani, la 17 o avea pe matusa mea, la 19 pe tata, iar la 22 de ani a ramas vaduva. S-a casatorit cu bunicul meu pentru ca asa a hotarat "consiliul de familie", din considerente pur materiale. Intr-o discutie purtata cu ea, imi spunea ca toata viata a avut o relatie cu barbatul pe care il iubea, relatie care dainuia de dinainte, in timpul si dupa casatoria ei ... no comment ... si tot din ceea ce imi povestea ea, nu a fost un caz singular.