M-am nascut intr-o zi uitata de timp,dintr-un fior nebun ce-a biruit doua suflete amarate, nascute din prea multa iubire.Privesc in urma si vad o viata de lacrima si delir. Privesc inainte si-mi vad sufletul rastignit pe crucea eternei nelinisti.Neputinta de a mai avea incredere in zambete,in sperante,in oameni m-a declarat un chirias provizoriu al spaimei. Traiesc intr-o vesnica panica pe care iubirea inceaca s-o biruie. Prin venele mele nu mai curge sange ci o mare suferinta din virginitatea careia se nasc in mine infinite euri, indepartate oglinzi in care ma privesc si nu pot sa m-ating.Iubesc pea mult,fara sa tin cont daca lumea e teatru,daca mai exista adevar, daca eu sau tu vom inceta vreodata sa ne mai ascunem umbrele... Daca as stii cata realitate este in toate acestea si cate minciuna n-as mai putea sa iubesc.Prea multa poezie si vis zac in mine, prea multe priviri senine dar seci.Poate nu trebuia sa ma nasc acum.Si asa nu ma intrebat nimeni daca am sau nu chef sa ma nasc.Poate ca trebuia sa mai astept sa-si piarda omul toate orgoliile si ratacirile amare si toate iubirile in norme si legi.Poate ca oamenii nu sunt inca pregatiti sa se prabuseasca in firescul lacrimilor fara sa se scalde in ele.Esti prima persoana care nu m-a intrebat nimic si care m-a lasat sa spun ce-am vrut.Poate pentru c-avem aceeasi soarta. Ne-am pierdut buletinul dar ne-am gasit identitatea.Da-mi mana.Indraznesc sa te invit pe scena.Priveste publicul.Noi suntem actori iar restul simple marionete.Cand coboram de aici, suntem la fel ca ei. Incearca in minutul acesta cat esti aici,strapuns de reflectoare,sa scrii destinele celor pe care-i pivesti cu tacerea si apoi sa te-ntrebi daca nu cumva printre ei esti si tu.Cand ma asculti,ma faci sa uit de chinurile imperiale ale amintirilor mele.Dar n-ai apucat sa-mi dai un motiv sa traiesc,tacerea ta n-a facut din lemnul scenei liniste si nici n-a sters neincrederea sadita in mine de pasagerii de destine.Unde nu e dragoste, vom pune dragoste si vom gasi dragoste.Si vom fi in sfarsit doi artisti.Am putut crede in vise atat timp cat ele nu erau noaptea. Atatea vise m-au abandonat mie insumi...Atatea credinte si vise s-au prabusit in fata privirilor mele disperate...Atatea idealuri s-au dovedit a fi doar un univers din sticla sortit unui tipat ucigator extatic...Totul m-a tradat intr-un mod ce nici insasi tradarea nu cred ca l-a cunoscut vreodata.Am crezut in iubire,dar iubirea a sfarsit in genunchi implorandu-ma sa-i dau crezare,am crezut in poezie insa poezia nu s-a dovedit a fi decat ganduri intrerupte de la mijloc cu jumatate de incheiere in cuvinte frumoase si pline de rime ce mai mult pe ele decat pe mine ma purtau in pantec,am crezut in incredere,dar despre ea am aflat ca nu poate fi acordata decat aceluia care se dovedeste a fi tu insuti, am crezut in mine pana am ajuns ca in lumina sa intrevad doar contrariul,am crezut in bine si in rau pana m-am trezit din covalescenta somnului omenirii si am putut trage cu ochiul peste zidul moralitatii si irealitatii,am crezut si in extaz insa numai pana cand mi-am dat seama ca nu voi putea niciodata bate la portile agoniei...Am aflat ca totul tradeaza mai putin sau mai mult,in felul sau specific.Soarele tradeaza stelele,florile isi tradeaza seva bruta, omul isi tradeaza fratele,sora,neamurile...gandul isi tradeaza ideea,esentele sunt tradate de aparente.Am ajuns la concluzia ca nimic nu este mai curat ca lacrima si ca nimic nu sufera mai mult decat lacrima de puritate in lumea asta.Daca este ceva de admirat aici pe acest pamant,printre crengi de copaci dezgolite si munti acoperiti in zapada,ceva de admirat care sa apartina omului care sa-si merite atentia si osteneala simturilor,aceea ar fi lacrima.Ea nu tradeaza niciodata nimic ce nu isi merita tradarea.Este tot ceea ce poate fi mai inocent si mai pur printre meleagurile simturilor noastre de cristal.O lacrima varsata pentru un adevar, apropie cu un pas mai mult adevarul de suprem. Fiecare lacrima in plus varsata apropie de sublim si fiecare lacrima este un pas in sine pentru acea puritate ce transcende omul si-l ridica deasupra mediocritatilor sale.Este ultima mea credinta si visul caruia ma abandonez noptii...Totul paleste si sufera de putreziciune si decadere, dar momentul in care lacrima va inceta sa mai fie,va incepe sa sufere la fel ca totul, atunci va fi inceputul sfarsitului pentru noi toti.Caci intre vise, credinte si sperante, lacrimile sunt cele care zboara libere cautand un ochi liber care sa le merite si sa le verse...Dintr-un inceput a inceput totul, cu o dragoste dementa a oamenilor nebuni si ne cautam din priviri prin saloanele de bal,incercand sa ne gasim ochii caprui.Dintr-un inceput am stiut ca inceputul este un sfarsit,ca ce nu are destinul cercului nu poate supravietui. Iar noi... linii plate in cautarea unui punct.Eu am nevoie de iubire asa cum unii au nevoie de ura.N-am sa te opresc pe strazi,n-am sa trec prin fata casei tale pentru a nu-ti aduce aminte de mine.Dar am sa ingenunchez in temple si-am sa ma rog sa iti fie bine,sa traiesti,sa iubesti iar in final sa fi fericita,sa uiti de noi,atunci vei intelege ca ai nevoie de dragoste,ca fara dragoste esti un cadavru.N-am sa te chem sa imi privesti mormantul,n-am sa te rog sa te gandesti la mine, dar am sa fiu in tine o soapta adanca si-un gand hoinar.Adu-ti aminte!Nu mai eram in stare sa ne pierdem,sa visam,sa ne nastem in lumi personale si tainice si mistice in felul lor. Suntem trecatori in jurul castelelor de nisip,scobite cu dalta in sufletul nostru. Suntem aceeasi.Dar rasturnati.Un lucru sa lasi neschimbat:"inainte de a darama castelele,iesi la fereastra si flutura garoafa cea alba in fata tinerelor doamne,in semnul celui pentru care pentru o lacrima l-ai iubit,in semn ca mai devreme sau mai tarziu iti vei da seama ca ai si tu nevoie de libertate,de dragoste si nebunie".Ti-am spus doar doamna mea,ca inca te mai iubesc.Si poate te voi iubi mereu.Nu m-am prefacut,asa simt si te iubesc,inca cred doamna mea in iubirea de care tot ne vorbeam inainte de culcare,sau pe strazile laturalnice luminate de luna plina sau cine mai stie pe unde si cand.Ti-am spus doamna mea simplu in acea seara tot ce-aceam pe suflet ca si cand n-aveam nimic de pierdut. Nu cred ca am omis ceva.Si doamna mea chiar daca uneori nu m-ai crezut asa este,inca mai sper ca va fi ceva ce nu se mai poate,ma rog sa te mai pot tine macar o data in brate.Si totusi doamna mea imi este tare dor de tine, parca imi lipsesti,parca as vrea sa te mai vad putin,macar cateva clipe si pe urma sa plec din nou fara sa-mi iau ramas bun. Sa plec asa, pur si simplu, ca si cand de langa tine ar fi plecat un vechi prieten nicidecum barbatul pe care inca il mai iubesti.E trist doamna mea.Iubim si nu suntem iubiti.Suntem iubiti si nu putem sa oferim in schimb acelasi lucru.Tot timpul unul are de suferit mai devreme sau mai tarziu.Sunt momente in care nu poti sa faci nimic, in care nu-ti ajung cuvintele, nu te mai multumeste nimic, esti disperat si nu poti sa arati sau sa spui nimanui si atunci fugi, fugi ca un las.Dar oare intelege cineva,nu cel de care fugi,ci cu totul altcineva, ca tu de fapt nu esti las,ci puri si simplu neputincios,cu adevarat.Ca in momentul acela esti dezarmat,ca nu mai intelegi nimic si ai nevoie de timp pentru a face ordine in zona aceea cutremuratoare care este sufletul tau.Voi incerca sa te caut si maine.Cine stie,poate ne vom mai intalni ca odinioara in parcul harazit de soapte si trairi de vorba.Atat de usor poti sa pari ca zambesti si atat de greu este sa zambesti cu adevarat.Atat de greu este sa-ti faci din zambet o arma si aproape imposibil sa crezi ca cea pe care ai facut-o sa zambeasca, zambeste...pur si simplu.Imi este atat de greu sa mai zambesc.Simt totul o povara, vad lumea plina de pacate,speranta...pana si ea imi da senzatia unui lagar in care-mi zdorbesc existenta.Parca am pierdut totul..Vreau sa zambesc,o clipa!Imi este de-ajuns o clipa ca apoi sa merg mai departe.Atat de departe incat sa ma opresc din nou si din nou sa merg, si din nou sa ma opresc pana cand cele doua clipe se vor amesteca si vor fi una si aceeasi clipa.Pentru ca zambetul mi-e strain si greu.Atat de greu incat singur mi-e imposibil sa-l ridic in suflet.Cata suferinta se poate ascunde in spatele unui zambet.Parca te sfasie sentimentul acela al dragostei,parca rupe carne din tine atunci cand esti indragostit.Pentru ca atunci indiferent daca iti place sau nu, devi un om slab care,de rusine pentru ca esti neputincios sau din obisnuinta incerci sa te ascunzi dupa un zambet.Totul schitat,nimic pur.Se vede... se simte. Zambetul te tradeaza,suferinta e mult mai puternica, te cutremura mult mai mult,in adanc si nu o poti domina.Dragostea te face sa fii dependent de ea fara sa vrei si omul slab sau omul puternic care ai fost,este unul si acelasi lucru. Cand esti indragostit nimic nu-ti mai apare in lumina realitatii.Totul e frumos,totul e bine, totul e transformat.Nu simti, nu vezi,nu vrei altceva decat persoana care te-a naucit.O clipa, sau mai multe,poate sa tina acest vis dar niciodata o viata intreaga.Poate de aceea este si extraordinar.Ca mereu se termina si incepe altul,dar pentru asta ai nevoie de timp sa ascunzi cat mai adanc tot ce ai simtit,tot ce ai pierdut.Dar ce ar putea fi omul fara aceste experiente formidabile,care desi ii transforma conditia cateva clipe iar apoi ii imbogateste spiritual cu cele mai alese stari,ii caleste sufletul cu cele mai nobile sentimente si senzatii. Nu pot sa nu te iubesc.Dar mi-e teama de iubire,mi-e frica de iubire.Dar cine ma crede? Si cine ma aude?Cei ce iubesc sau au iubit rad de mine.Cei ce n-au iubit inca,nu ma inteleg. Cand vroiam sa iubesc nu aveam pe cine,iar acum cand am,nu mai pot sa iubesc.Am obosit si nu stiu daca teama nu se naste si din faptul ca incepand sa iubesc ii voi continua oboseala,ca acum,din teama sa nu mai obosesc,iubirea nu mai are puterea sa existe,sta ascunsa in mine si urla,striga dupa ajutor dar nu o aude nimeni.As vrea sa-mi starpeasca cineva cu talpa piciorului frica si sa ma ia de mana si sa-mi ucida oboseala cu sadism si cu nebunie,cu patima si cu iubire.Iar acel cineva nu poate fi decat cea pe care am iubit-o. Mi-e frica de puterea iluziei.Si ma gandesc ca iubirea ar putea fi iluzie,iar iluzia un mod de a ma insela.Si atunci cum sa nu-mi fie frica sa iubesc?Oare tot timpul sfarsitul unei asa zise iubiri iti da senzatia ca oricat de puternica si adevarata a fost, poate exista alta mai puternica si mai adevarata.Astfel incat de superlativul iubirii nu poti fi sigur niciodata. Dar oare acest adevar nu are si el o valoare?Si oare aceasta valoare nu are si ea o limita?Si oare aceasta limita nu este granita dintre iluzie si realitate? Daca nu, iubirea n-ar fi decat o amagire pe care ne-o face cadou viata.Daca da,atunci de ce-mi pierd timpul intreband si ma tem in loc sa iubesc clipa,ca si cand ar fi o viata intreaga?Tot ceea ce era nu mai este.Tot ceea ce va fi nu este inca.Deci nu mai ramane decat sa iubesc acum,cu frica sau fara,cu pasiune sau cu patima,cu naivitate sau cu responsabilitate,cu fruntea sus,mereu pregatit pentru inaltari sau prabusiri,cu inima calita pentru a fi ingenunchiata de adevarat iubire sau zbuciumata de o patima fulgeratoare.Iubirea nu se asteapta. Iubirea vine, singura.Iubirea vine din mers,atunci cand nu te astepti si cand nici nu-ti dai seama.Cred ca as putea sa iubesc poate mult mai mult decat am iubit si poate infinit mai putin decat voi iubi.Cred ca trebuie doar sa incerc sa iubesc.Pe cine mint acum?Doar pe mine,pentru ca nu mai am putere sa iubesc,imi este atat de dor de tot ce am iubit candva si inca mai iubesc.Stiu sunt rau,stiu nu merit nimic,sunt doar un alt nimeni care a iubit si acum aceea iubire care ii era alaturi nu mai este.Sa nu mai plangi atat te rog,sa nu mai ratacesti printre dune arsa de soare si lacrimi amare,lasa ploaia sa cada,nu o strange in suflet!Pur si simplu...sa cada... Opreste-te...ascult-o...iti vorbeste,iti spune sa crezi...!,sa crezi in tine,sa crezi in mine,in noi...nu mai plange,nu mai fugi... Opreste-te...asculta-ma... voi fi cu tine in gand si in suflet, viseaza-ma!Respiram acelasi aer,aceeasi ploaie ne-nvata,acelasi soare ne mangaie,un singur gand ne uneste legat prin vant de soapte...prin zi...prin noapte...Eu,tu acum am devenit un suflet.In care imi cade iar o lacrima fierbinte si-mi tremura iar inima in piept,nu pot sa mi-te scot acum din minte,din suflet,din viata...imi stai in fata ca un scump portret. Stai in privirea mea cea prafuita si poate ma orbesti,in fiecare ceas batranul timp aievea il opresti sa numeri in soapta secundele ce poposesc in parul castaniu,o umbra,o lacrima,o taina in pustiu.As fi vrut sa fiu o floare oferita de un indragostit,sa fiu uitat si sa mor vestejit, apoi uscat,undeva,intr-o carte.As fi vrut sa fiu o poezie ce face sa planga o inima zdrobita, mancata de dezamagire si de resentimente.As fi vrut sa fiu un cuvant soptit,care se sparge pe lobul unei urechi delicate,fine,albe,facand-o sa tresalte.As fi vrut sa fiu iubire,as fi vrut sa fiu implinire,as fi vrut sa fiu bunatate,as fi vrut sa fiu tandrete,as fi vrut sa fiu candoare, as fi vrut sa fiu zamzait de albine,as fi vrut sa fiu parfum de crini…As fi vrut sa fiu lacrima limpede ce oglindeste speranta,dragoste si durere in acelasi timp, lacrima ce se rostogoleste si se usuca pe un obraz neted,infierbantat.As fi vrut sa fiu ploaie de vara ce racoreste un suflet arzand de indoiala si tristete.As fi vrut ...dar acum sunt doar tacere.A plouat aseara,erau stropi dulci ,erau lacrimile mele pe care acum nu le mai am,in nici o zi ,in nici o speranta,in nici o scrisoare .Ma doare tristetea ce o port in suflet si imi e teama ca ma va invinge,ma lupt cu dorul dar in zadar,simt cum imi consuma ultimele puteri care mi-au mai ramas .Vremea parca sufera si ea cu mine.Ai vazut cum ploua?Ploua cerul pentru mine ca eu nu mai am lacrimi.Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic...sunt pe acolo,gandindu-ma la tine,visand la tine.De ce atunci cand nimeni nu mai ajunge la tine,incepi sa te indepartezi tu de ei? De ce atunci cand te apropii de ceilalti,cel de langa tine pleaca?De ce cand incepi sa pui suflet in viata,viata fuge de tine?Pastreaza aceasta amintire a timpului care mai tarziu iti va oferi clipe de fericire si nu uita ca in trecutul vietii tale m-ai cunoscut pe mine...Te rog frumos sa ma ierti si Szeretlek poate pentru ultima oara.Imi este teama ca amintirea mea sa nu iti faca rau,sa te faca sa plangi si sa suferi pentru unul ca mine...,te implor gata a trecut.Iti multumesc din adancul sufletului meu pentru acest minunat vis si pentru ca ai fost ingerasul meu frumos.Iarta-ma!
Subiect: te-am visat iubirea mea!te visez mereu! (Citit de 14228 ori)