Copilarie..

[|ngerMorT]

Imi este dor de copilaria mea...copilaria mea a fost de invidiat...am crescut alaturi de alti 6 veri la bunici. Ma trezeam dimineata si tata ma ducea la bunici...si acolo aveam sa mananc, sa ma joc, sa invat...Acolo era de fapt casa mea...Sunt cea mai mica dintre veri, astfel incat, cu timpul ceilalti crescand nu mei veneau sa stea la bunici...si ramasesem eu cu verisoare mea...fetele bunicilor...ceilalti erau baieti! Si zi de zi, mai putin samabata si duminica, ma trezeam dimineata si ma duceam la bunici...am plans la inceput, imi era dor de mama...si imi canta bunica "Ciobanas cu trei sute de oi", si eu mai rau plangeam...dar m-am obisnuit cu timpul...si iubeam sa merg la bunici...ba chiar incepusem sa si dorm acolo mai multe zile. Si cate prostii puteam sa fac...sa ascund mancarea din frigider pe sub pat, sa fac pe aspiratorul si sa adun ce era pe jos direct in gura, astfel incat imi scoatea varul meu mai mare ditai guguloaiele de praf din gura, sa desenez pe pereti...of si cate si mai cate.. Tataie ne ducea in parc...ce copil nazdravan eram...nu ca toate fetele! eu trebuia sa-i fac zile amare bunicului...sa ma catar in copaci, sa alerg baietii in tot parcul, sa ma ascund prin toate vizuinele posibile...eh...dar ma ierta bunicul. O data imi aduc aminte ca ne-a batut cu cureaua pe mine si pe verisoara mea...dar noi ne-am distrat...ne-a alergat bunicul juma de ora prin casa pana sa ne prinda...Si bunica, of bunica...mi-e dor de tine bunico! atat de dor...Bunica saraca ma ducea la gradinita, ma lua de la gradinita, apoi trebuia sa faca mancare pentru 7 nepoti si pentru bunicul...ea saraca nici nu mai stiu cand manca...apoi cand am inceput scoala, la fel... Iar apoi...am crescut...bunicul a murit...si mamaie a ramas singura in casa... Saraca avea reumatism, si nici pe afara nu mai putea sa iasa... si eu... treceam rar... nu ma gandeam pe atunci cat de mult imi simte lipsa, cat de singura se simte poate... desi nu era zi in care sa nu treaca vecine ei cea mai buna pe la ea si cineva din familie... Dar de cand a murit, nu pot sa nu ma gandesc ca ar fi trebuit sa fac mai multe pentru ea...si oricate as fi facut, nu s-ar putea egala oricum cu cate a facut ea pentru mine... Un om mai bun ca bunica mea nu am intalnit niciodata si nu cred ca voi intalni vreodata... te iubesc mamaie.. te iubesc mamaita... si sper ca esti bine acolo sus... ca ma privesti si ca nu te dezamagesc... nu trece zi sa nu ma gandesc la tine... si imi doresc sa fiu din nou mica si sa stau langa tine in pat si sa-mi canti... te iubesc... 

[Strumfita]

      Ei, eu nu am avut o copilarie prea frumoasa .. ba chiar din contra incerc sa uit de trecut .. de anii cand eram  mica .. as vrea sa pot trece peste acele amintiri si sa merg mai departe .. dar nu pot  ma urmaresc mereu .. zi si noapte.

[Evangeline]

Nici eu nu am avut o copilarie prea frumoasa . As da orice sa dau timpul inapoi si sa am o copilarie linistita si frumoasa, sa fiu un copil vesel si cu rosu-n obrajiori. Am avut mare noroc de bunicii mei care m-au crescut si le multumesc ca au avut grija de mine
Asta e, acum trebuie sa incerc sa imi indeplinesc visurile si sa incerc sa fac copilaria altora mai frumoasa

[dew]

 Eu am avut o copilarie destul de fericita .La fel ca IngerMort ,am cresuta pe langa bunici si verisori.Cate nazbatii nu am facut...Marea parte din timp mi-am petrecut-o pe dealuri.Sa nu radeti,dar vorbesc serios.Bunicii mei (din partea mamei) locuiau la casa si aveau o gradina mare,iar desupra gradinei se intindea zona mea:dealurile mele. Tin minte ca zi de zi mergeam cu amicii mei ,vecinii mei _eram multi,de varste diferite_si ne faceam colibe prin copaci,leagane agatate de crengile cele mai inalte,parca zburam cand ne deam huta-huta.Eu chiar am zburat o data,am zburat intr-un tufis de m-am intors acasa cu nasul sangerand,gura sparta si genunchii tremurand.AM SCAPAT IEFTIN,TOTUSI.
  Seara ne adunam in fata casei si rontaind seminte spuneam povestioare,nu jucam ascunsa,prinsa,de hotii si politaii.Hehe!Si mie mi-e dor de copilarie.
       Am pierdut si eu o persoana foarte draga si ma simt vinovata.Poate ca daca ascultam rugamintea matusii mele ,nu avea loc accidentul in care si-a pierdut viata.Ii transmit si eu ceva prin intermediul acestui topic:"Tusi ,iarta-ma !Probabil ca daca te-as fi ascultat ,erai inca printre noi.Sper ca iti este bine si sa stii ca in fiecare seara ma rog sa-ti fie bine,ma rog sa iti gasesti linistea.Multumesc,tusi pentru clipele frumoase din copilaria mea pe care mi le-ai oferit.Le pastrez in suflet ca pe ceva sfant si acolo vor ramane pe veci...te-am iubit ,chiar daca nu ti-am spus-o si chiar daca nu am stiut sa ti-o arat.Te-am iubit si inca te iubesc".
       Mi-a facut bine sa scriu acele cuvinte.

[digitty]

eu nu pot vorbi inca de copilarie,pentru ca a mea nu s-a terminat cred......sau vraeu sa cred..nu stiu.Dar daca ar fi sa zic cum a fost de fapt viata mea pana acum,as spune FRUMOASA.Lasand la o parte neintelegerile cu cei din jur,sau micile certuri,am avut o viata de vis...cred... Ma deranjeaza ca am ora de intoarcere acasa (si sunt foarte jignita din cauza asta ),sau ca trebuie sa invat(ata ete),dar tot imi place viata,desi uneori as vrea sa mor...Pana la 7 ani am stat la bunici,un fel de tara mai modernizata asa .fara griji,bunicii imi faceau toate poftele si ma rasfatau,ce mai,super!! la 7 ani am venit la parinti,in giurgiu,unde din nou m-a asteptat un trai foarte placut.Am avut norocul sa ma nasc intr-o familie care nu duce lipsa de bani(dar nici paste masura nu sunt) nu va pot povesti toate pataniile mele din copilarie (de cand eram eu un pici mic si pricajit) ca mi-ar trebui o zi intreaga pe putin...nici nu as gasi un inceput macar...

                                                                v-am pupat 

[Evangeline]

Ma deranjeaza ca am ora de intoarcere acasa (si sunt foarte jignita din cauza asta  ),

 

Ei draga trinitty cred ca majoritatea isi aduc aminte ca au avut o ora de intoarcere acasa . Sa-ti spun un secret Eu il "cert" pe tata ca am avut ora de intoarcere acasa pana pe la 16-17 ani si ii spun ca nu-l voi ierta ca mai mereu ma faceam de ras in fata baietiilor si uneori a fetelor . Stii ce-mi spune tata?-"sa fie asta singurul necaz in viata ta" Daca ai avut o copilarie frumoasa si inca te mai poti bucura de ea eu spun sa uiti de supararea aceea (stim noi care) Totusi cred ca e bine ca un copil sa fie ascultator si sa inteleaga ca parintii il cearta pentru ca il iubesc, altfel nici nu iar interesa Te pup

[desdemona]

imi doresc sa fiu copil...sunt atea momente in care imi doresc sa fiu doar un copil..sa nu vada lumea cum este cu adevarat..ci doar prin acei ochi...sa nu am griji...sa fiu fericita..asa cum eram atunci...sa fiu rasfatata familiei...viata mea sa fie doar o joaca.Imi doream mult sa cresc..sa fiu om mare..nu realizam ca ceea ce aveam este o comoara.Te iubesc copilarie!

[ONLY DESIRE]

Imi place acest subiect!Am avut o copilarie foarte fericita!Am avut dintotdeauna o situatie financiara nu atat de buna,nu am avut jucariii ca ceilalti copii,nu am fost rasfata,dar am fost fericita.Sunt o fire vesela si am fost un copil energic,care afcea multe nazbatii,care cauta tot timpul aventura.As da orice sa ma intorc in trecut,sa retraiesc toti acei ani....sper ca si copiii mei sa aiba o copilarie la fel de fericita ca a mea!Intr-adevar o parte a copilariei mele am fost foarte complexata de faptul ca eram urata,dar....in general am fost un copil fericit!

[Bke]

trinitty, eu am 22 de ani si inca ma mai suna tata la telefon si nu ma simt jignit.Uneori am sentimentul idiot ca vrea sa ma controleze, dar nu e asa... cand vei fii mama vei intelege.Imi pare rau Blackwid0...
Tot ce pot sa spun este ca imi pare rau ca nu am constientizat la timp pentru ceea ce am avut, o copilarie frumoasa...

[valentina]

"Fii copil cat mai mult si aduna in sufletul tau comori nesfarsite pe care sa le daruiesti unuia singur care sa le merite cu-adevarat."
Copilaria mea frumoasa,unde esti?prin ce unghere te-ai ascuns?
Copilaria,o etapa importanta din viata fiecarui om.A mea ,a fost frumoasa.Nu pot spune ca aveam chiar ce-mi doream,dar ce importanta aveau lipsurile materiale pe langa cele spirituale.
Parintii mei locuiau cam la 2km,de bunicii care m-au crescut(ai mamei),doi oameni deosebiti(Dumnezeu sa-i ierte),le simteam lipsa parintilor prin toti porii,veneau si plecau ,de asa era pe timpul acela.
Nu aveam incotro trebuia sa fim lasati in grija cuiva,si asa ca bunicilor le revenea aceasta sarcina,deloc usoara(suntem 3 frati)
Aveam in bloc(la bloc locuiau bunicii),copii multi,ne jucam pana seara tarziu.
Iarna faceam cazemata din zapada,asa de multa zapada era pe atunci,aici la noi in sud.
Am avut o copilarie frumoasa din acest punct de vedere,ne jucam cat era ziua de lunga,scoala,si multe alte lucruri.Dar am suferit mereu de lipsa celor doi parinti care veneau doar Duminica sa ne vada.
COPILARIE ce frumos suna,acum o vad doar prin ochii celor doua fiice ale mele.