Da...pt o vreme imi era neclar ceea ce simteam pentru el...dar cu timpul fazele s-au adunat.Uite sa dau un exemplu:vorbeam pe internet..si nu stiu cum a venit in discutie,si i-am zis ca vreau sa devin perfecta,dar el stie bine la ce ma refer cand zic asta,adica sa imi repar defectele,sa devin un om de care sa fiu multumita.Dar nu stiu ce avea atunci ca imi spune ca am nevoie de un psiholog..ca nu sunt in toate mintile,ca sunt rea..uneori demonica.Am avut un soc...o vreme nu puteam scoate nici un sunet,nu puteam nici sa plang..nu puteam face nimic.Am plans toata noaptea a doua zi..eram un dezastru,cum putea sa imi spuna el ..cel pe care il iubeam,ce e drept ca ne despartisem,un asemenea lucru.Apoi ne-am intalnit..a venit sa ma ia de la scoala si sa-mi explice..a facut asta ca sa nu mai sufar eu pentru el...ce minte de copil..Si uite asa decurg conversatiile noastre..
Acum nu mai simt nimic pentru el,sau cel putin ma aflu in faza de negare,sunt intr-o faza in care nu vreau sa ma gandesc la el,la ceea ce a fost..Primul gand care imi vine sunt suferintele,si nu mai vreau..
L-am schimbat..l-am schimbat de 2 ori...prima data cand am fost impreuna-a renuntat la fumat,la bauturi in exces,la droguri..el se schimbase pentru mine,si eram fericita ca ma iubea,si ca facuse el asta pt mine..
Si l-am schimbat si a doua oara cand ne-am despartit...este irascibil,mania persecutiei in picioare..
Sa ma impac cu el doar ca sa nu mai sufere..?mi-a trecut prin minte de multe ori,dar ma gandeam cat as fi rezistat..si nici acum nu stiu ce sa fac...as vrea doar sa imi dea drumul..