Imi pare rau ca am ajuns atat de tarziu...

, dar mi-a fost sufletul prea obosit...cateodata mai obosesc si eu dragele si dragii mei...ma oboseste tacerea...ma obosesc lacrimile...uneori le sterg fugar...nu vreau sa doara pe nimeni...le vreau doar ale mele, dar...cateodata curg..., curg fara sa vreau, curg fara sa le pot opri, iar cuvintele ma sufoca...
ma doare atata iubire minunata...atat de neconditionata..., iar eu ma simt uneori...vinovata ca m-am nascut...intr-un timp prea nefast...greu si orb...in care viata m-a azvarlit atat de departe de "sufletelul" meu...incat...as vrea sa gatuiesc timpul, secundele, clipele....
Dar...ce tot ma plang eu aici?...aici se viseaza, se zambeste....aici ne batem cu zapada si facem ingerasi de zapada...aici bem cafelute indulcite cu dragoste si stam intre prieteni...ma bucur atat de mult sa va am alaturi....va multumesc...
Dragul meu inger...te astept la dimineata cu cafeluta...si nu uiti da?....