Da, si zeii iubesc... Si iubirile lor sunt atat de pamantene! Gelozii, intrigi, razbunari, invidii... Olimpul nu este decat o mare gradina a sentimentelor celor mai umane. Oare de ce mitologia greaca (si romana, de fapt) a imaginat niste zeitati atat de pamantene mai ales din perspectiva iubirii?
Nevoia oamenilor de a-si ierta mai usor propriile sentimente superficiale? Nevoia de a lupta impotriva unor zei ne-drepti si ne-buni? Si inca o data, de ce mai ales la capitolul asta, al iubirii?