tare mult mi-a mai placut aceasta poveste.sunt indragostita de ea de cand eram de-o schioapa.Dar sa nu ma indepartez de la subiect.
Atunci cand iubesti,intri intr-un alt univers,universul creat de tine si ea(persoana iubita) cu ajutorul fortei iubirii.In acest univers totul este permis...devii creator.Sa ne amintim de Dionis cand a creat o lume cu 2 sori.Din pacate deseori creezi ceea ce nu este al tau de fapt si de drept.Iubita este a ta,dar nu si persoana.Cred ca asta nu intelegem noi..Tu poti sa iti imaginezi si chiar sa crezi ca iubita ta este perfecta,dar asta pentru ca o iubesti tu,nu pentru ca o vei schimba.Cand ne indragostim o facem pt ceea ce vedem si ceea ce avem,nu pt ceea ce vom schimba...noi nu iubim o bucata de lut pe care o modelam.
La randul meu am iubit si am fost iubita.M-am indragostit de personalitatea lui,de felul lui de a fi,de a se comporta.Cu timpul..el s-a schimbat..nu zic ca nu era bine,era bine pt el,dar aceasta schimbare pe care el crede ca mi-o datoreaza mie(de fapt de vina e iubirea

) a adus odata cu ea si schimbarea firei lui..Unde era persoana de care ma indragostisem?Nu mai vroiam sa fiu creator...nu mai vroiam sa fac parte din acel univers,din care in esenta nu mai faceam parte...doar priveam de la fereastra.
Am intalnit barbati care vor si se cred Pygmalion..o prietena era controlata cu totul de iubitul ei..nu o lasa sa se machieze,nu putea sa vorbeasaca cu alti baieti(ma refer la faptul ca nu putea nici macar sa ii salute)..el avea tot dreptul si ea il lasa.Cred ca aici este tristetea..ne place sa stim ca suntem creatori,sau sa fim modelati de persoana iubita(dar sper ca exista multe exceptii)
