hmm..nu stiu la cine te asteptai insa imi face o deosebita placere sa o scriu eu....pentru ca si pentru mine are o insemnatate sufletasca deosebita...sper sa nu supar pe nimeni

Cand sumbra bezna ma orbea
Si cugetul plutea in ceata,
Speranta stinsa cand abia
Mai palpaia in drum razleata,
Cand sufletul batea nebun
In noaptea spiritului deasa,
Cand omul nu cuteaza bun
Sa para lumii si te lasa,
Tintind in suflet, ura cand
Musca mereu in mine treaza,
Doar tu mi-ai fost luceafar bland
Ce pana azi imi lumineaza.
La crestet blanda ma vegheai
Cu ochi de serafim tu una,
Si noaptea neagra alungai,
Lucind deaupra mea intruna
Cand norii se bateau in frunti,
Si tu atunci, mai vie inca,
Stiai senina sa-i infrunti
Si bezna sa alungi adanca.
Mi-esti geniu bun s cand indur
Sau cand infrunt urgii, nu-mi pasa
De toata ura dimprejur
Pazit de vocea ta duioasa.
Tulpina sti ce nu s-a frant
Nici indoita de furtuna
Si lespezi de mormant
Statornic frunzele isi suna.
Mugeasca tunetul turbat
Si verse-si focul norii, insa
Eu stiu, vei sta, precum ai stat,
Plecand asupra-mi pleata plansa.
Oriunde te-ai afla in plai,
OIricat as fi batut de soarta,
Un soare bland as vrea sa ai
Cu cei in suflet ce te poarta.
In laturi, subrede simtiri,
Vandute inime, in laturi!
Doar tu ramai prin naluciri
Cu mine pururea alaturi!
Statornica doar tu mereu
Cand nimeni alt in preajmanu mi-i,
Si astfel nu ma simt nici eu
Sihastru in pustia lumii.
George Gordon Byron-Stante pentru Augusta