După moarte un om stă alături de Dumnezeu şi îşi contemplă drumul în viaţă, iar acest drum îi apărea sub forma unui şir de paşi pe nisipul unei plaje.
Alături de paşii lui, paralel cu urmele sale, pe întreaga perioadă a vieţii vede urmele paşilor Domnului însoţindu-l, dar când ajunge la cea mai grea parte din viaţa sa, observă doar un şir de paşi pe nisip.
- Doamne, îl întreabă acesta pe Dumnezeu cu lacrimi în ochi, de ce tocmai atunci, în cele mai grele momente, TU nu ai fost alături de mine ? Cum tocmai atunci ai putut să mă părăseşti ?
Dumnezeu privindu-l cu neţărmuită dragoste îi răspunde :
- Acele urme pe care le vezi fiul meu, sunt urmele mele...ale tale nu erau deoarece pe tine te purtam pe braţe!