Da suflete,stiu ca ma iubesti,si stiu ca incerci sa ma faci sa privesc altfel lucrurile..stiu cum e des draga mea si cu drumul spre iad...am invatat lectia, dar refuz sa o pun in practica...uite ca asa sunt eu incapatanata..viata mea e traita de alte persoane decat de mine...numai sentimentele le nutresc eu...e traita de parintii mei, carora daca le-as zice ce imi doresceu de la viata pe langa faptul ca nu i-ar interesa,nu mi-asr oferi libertatea de care am nevoie...e traita de ...de alte persoane...si poate sunt prea lasa...si poate ca niciodata nu voi avea o viata a mea...de ce sa stie altii care e culoarea mea preferata cand eu nici macar nu am o culoare preferata, de ce sa imi aleaga altii un iubit sa zicem,cand eu iubesc pe altcineva...de ce sa mi se zica ce sa fac in viata sau cum sa fac,cand eu am deja un drum planuit...vreau sa incep sa ma cunosc si eu pe mine...nu am tacut, spre a ascunde nimanui nimic...am tacut cand nu am urlat ca altceva imi doresc eu...si am lasat totul sa fie ca ei...de ce??
Oricum nu m`ar fi ascultat, si daca ar fi facut-o...ar fi inteles ce ar fi vrut ei, mi-ar fi pus cuvinte in gura...cam atat!