" Asa incat... poate ca alienarea asta de care vorbesti nu este deloc un "viitor sumbru", ci singura forma autentica de a fi noi insine, de a nu ne mai cenzura."( Lorelei )
Aoleu

Chiar asa asa fie?
Nu stiu in ce masura esti Lorelei familiarizata cu ganditorii Scolii de la Frankfurt, Th. Adorno, Max Horkheimer sau Jurgen Habermans, dar ei au fost primii care au adus in discutie acest termen al "industriilor culturale" sub sintagma "marile hit-uri ale lui Mozart". Care va sa zica viziunea lor a fost un indeosebi critica la adresa propagarii unui curent ce priveaza cultura de latura sa critica, acest curect al culturii de masa.
Consider ca este faptul premergator individualismului.
Este just ca fara un Emile Durkheim cu a lui diviziune a muncii teoretizata, un Tocquville cu al sau contract social sau un Ferdinad Tonnies cu diferentierea conceptelor
Gemeinschaft si
Gesellschat nu am putea vorbi de ceea ce eu astazi numesc alienare prin izolare.
Ceea ce spui tu ca retragerea in individual duce la o crestere a personalitatii este o alta ideea, corecta ca premiza nu ca explicatie. Vorbesc iarsi de Durkheim cand spun diferenta intre solidaritatea mecanica si cea organica: in prima avem de-a face cu relatii de adrerare foarte bine inchegate, uniformizare a opiniilor si crezuri comune, o singura mare personalitate, ce poate caracteriza uneori fenomenul multimii, dar individualism foarte scazut; cea de-a doua este caracteristica preponderent regimurilor democratice cu traditie in institutia capitalismului si reptezinta i diviziune a muncii foarte avansata, coeziune scazuta, mici sanse de a forma multimea lui Rousseau dar personalitate individuala foarte pronuntata. Ideile astea le-a relual si Walter Lippmann in "Opinia Publica" din 1922.
De altfel, cred ca pana si o finalitate ca izolarea individului, chiar alcatuind nucleul dur al spiralei lui Neumann, trebuie sa treaca testul disonantei cognitive care la nivel de grup cred ca ar putea fi interpretat ca o analiza de continut a valorilor interne ale grupului in vederea eliminarii starii de disconfort psihic de neaderate la acesta. Interiorizarea acestor valori nu inseamna automat spirala tacerii in invelis social, ci poate insemna la fel de bine invatare sociala si astfel institutia educatiei isi intra in functii.
Oricum, nu sunt de acord ca retragerea in tacere in intimitatea camerei si ascultand melodiile lui Smashing Pumpkins ( sa ma ierte fanii de alegerea neinspirata poate

si departarea astfel de institutia familiei si de masa luata impreuna, mai nou, asta constituind 100% semipreparate, poate duce la emanciparea prin intarirea personalitatii. Mai degraba la a fi atat de pscializat incat sa depinzi dinn ce in ce mai mult de altii care produc lucruri de care tu ai nevoie si nu le poti produce singur, in acelasi timp ei aand astfel preocupari total distincte de tine si individualizandu-se fiecare nu din rautate ci din incapacitatea de a intelege expectantele si orizonturile tale culturale din ce in ce mai diferite.
Ai mare dreptate un_suflet cand spui "Intotdeauna voi dori sa "ma schimb", in timp ce unele lucruri, stari de fapt, caractere umane, raman iremediabil neschimbate..."
Complexitatea umana poate insemna si stari antagonice de repulsie sau nevoie de a fi iubit, prin urmare "toanele" nu-s definitorii pt. un anumit individ. Mediul in care-si opereaza existenta insa da. Pentru ca orice "toana" a mediului este conventionalizata social, atribuindu-se o semnifictie si interiorizata astfel individual propagandu-se ca o unda telurica prin intreaga structura interna a grupului. Uneori se numeste "moda"

La fel are dreptate si Maria cand da vina pe instituia economiei. Eu inclin Maria sa cred ca si institutia politica este foarte vinovata in imensa masura in care abdica de cele mai mult ori de la nevoile reale ale cetatenilor electori si se folosesc de fromatorii de opinie media pt. a-si legitima actiunile si a-si impune vointa. Totul, chiar TOTUL, in lumea asta, nu trebuie sa uitam ca are cel putin o valoare economica...!
Si, oricum, totul are un pret al sau.