Ciclica

[androgin]

Cand ne-am nascut purtam in noi gena iubirii,
cea care ne-a creat.
Cu timpul stelele gandirii
pe toate le-am aflat.

Sa ne privim numai bine!
spune-mi ce ai gasit in mine.

Decembrie ninge prin noi
povesti de-amor
si fulgi de dor.
Priveste doar inapoi;
ficare pas ce-l faci e un altoi
prezentului etern,
trecutului ce zace-n noi.

Mai este. Mai este drum inainte-mi.
Tot ce vad, ating si-ascult tacut
este oglinda timpului pierdut -
reflectie stinghera a vremii de demult.
Mai este drum inainte-mi...

Vara sufletului meu imi seamana din nou fiori.
Uscatii porii mei se-adapa
din iluzia desarta
a dragostei ramase neuitata.

Si ploua neincetat cu zile
cronometrate-n triste calendare.
Se vad cum trec septembrii
prin minti cu totul goale.

Si cand ziua din urma va veni
ma voi face toata o apa si-un pamant:
campiile, lacurile, muntii umbland
in mine se vor ingramadi,
stranse ghem, facute fasii, suierand.

In prima si ultima zi
ne vom vedea din nou copii
de-acolo din irisii gri
unde campii si lacuri si munti
vor pieri.

Si-mi vei spune cu vaiet neinteles:
cum nu stiam noi sa-ntindem
o mana?
cum nu puteam sa pricepem
spatiul si timpul fara de vina?!

Intinde-ti primul si ultimul gand chiar spre mine.
De-acolo nu-l mai vezi, nu-l mai atingi, ci mi-l numeri -
primul si ultimul
primul si ultimul
primul si ultimul...

[Vlad]

Imi place poezia. Imi place, recunosc.
E original exprimata si ai unele constructii aparte, ca de ex:

"Decembrie ninge prin noi"

"campiile, lacurile, muntii umbland
in mine se vor ingramadi,
stranse ghem, facute fasii, suierand."

Ultima strofa este f. frumos exprimata:
"Intinde-ti primul si ultimul gand chiar spre mine.
De-acolo nu-l mai vezi, nu-l mai atingi, ci mi-l numeri -
primul si ultimul
primul si ultimul
primul si ultimul..."
Tripla repetitia "primul si ultimul" este foarte de efect.

Singurul lucru care nu e chiar pe gustul meu este aspectul general trist al poeziei, care se vede by far:

"Cu timpul stelele gandirii
pe toate le-am aflat. "

"Tot ce vad, ating si-ascult tacut
este oglinda timpului pierdut - "

"Uscatii porii mei se-adapa
din iluzia desarta
a dragostei ramase neuitata. "

Dezolarea ta culmineaza cu:
"Si ploua neincetat cu zile
cronometrate-n triste calendare.
Se vad cum trec septembrii
prin minti cu totul goale."

Mai, viata are si aspecte frumoase, nu toate zilele sunt unanim triste, cronometrate in "triste calendare". Viata are multe aspecte frumoase, dar nu stim noi sa o traim, sau in orice caz, noi suntem la urma urmei cei care o stricam...
La urma urmei e o chestie de perceptie, si de ce nu, de gust...
Unora le place, altora le displace. Dar nu-i asa ca pe undeva e amuzant sa o traim?  :roll: