Tristete...

[Lady Allia]

Nu am mai intrat un timp pe site...nu am mai scris...decat pentru a va multumi ca ati fost alaturi de mine de ziua mea..., dar ceea ce vad in ultima vreme pe site ma doare...ma intristeaza profund...de ce???

Poate pentru ca sunt o romantica incurabila...!!!

Poate pentru ca eu chiar cred in oameni si puterea lor de a se trezi si a lupta...de a primi si darui iubire...!!!

Poate pentru ca ceea ce am scris la nou veniti chiar reprezinta...sa va amintesc...

"..in tot drumul meu am cautat oameni...oamenii carora sa nu le fie teama sa rada, sa nu le fie teama sa planga, sa nu le fie teama sa se bucure, sa nu le fie teama sa fie tristi...oameni care sa stie ce inseamna sa viseze si sa nu le fie teama de vise si de momentele in care s-ar putea trezi...
...nu cred ca in viata asta ne defineste ceva mai frumos decat iubirea si sufletul...la urma urmei ele sunt tot ce conteaza...restul este...inconsistenta...fara gust, fara culoare, fara ritm...doar goala si absurda.
...imi place sa visez mereu...pierd clipe intregi cu ochii larg deschisi...si ma bucur ca stiu ca atunci cand inchid pleoapele pastrez inca visarea intr-o lacrima pe coltul sufletului...ma bucur ca mai stiu visa si mai cred in vise.
...imi plac oamenii...imi place sa cred ca nu exista rautate...imi place sa fac ingerasi in zapada si ma bucur ca un copil cand simt primii fulgi atingandu-mi obrazul...
..............................................
..imi place sa rad...imi place sa glumesc mult...imi place sa vad oameni fericiti...sa vad indragostiti pe banca sarutandu-se...imi place sa vad  batranei plimbandu-se de mana si privindu-se inca gales...imi place sa zambesc oamenilor...imi place sa ma agat de zambetul lor...imi place sa ma joc cu copii si sa ma murdaresc pana in varful urechilor daca asta ii incanta..."


Poate pentru ca viata este foarte grea si fiecare din noi stie sa constientizeze asta...fiecare esuam, fiecare decadem, fiecare inselam, fiecare mintim, fiecare ne indoim, fiecare pierdem oameni dragi, fiecare avem bolnavi si muribunzi in familie, fiecare ne lasam inselati, fiecare ne lasam amagiti, fiecare plangem....fiecare suntem...OAMENI...IREMEDIABIL OAMENI, dar asta nu inseamna ca pe un site al iubirii...iubirea sa fie contestata si dezbatuta ca si un sentiment searbad, de bazar,...fara valoare...ca si cum ne-am vinde doar trupurile vlaguite de tot si de noi insine vietii si unei persoane numai pentru ca sa nu ramanem cu gustul amar al singuratatii!

Unii dintre voi vorbiti de iubire si viata ca si cand ar fi sentimentul pentru care se merita cel mai putin sa luptam...ca si cand ar trebui sa ne decoram "martiri" ai unei lupte pierdute inainte de a o incepe...!

A devenit iubirea asemeni unei carpe ieftine de amanet..., iar apoi ne plangem ca nu merita sa iubesti in viata si nu merita sa ne lasam iubiti...!

Asa este...de ce sa luptam pentru ceva ce nu meritam pentru ca nu stim sa apreciem?!

Ce e iubirea si viata pentru unii dintre voi? E ceva spre care tindeti sau e doar o scuza pentru toate esecurile si durerile pe care le intampinati???

Trist !!! Ce se intampla mie mi se pare foarte trist...

Viata inseamna si ....FERICIRE...si...TRISTETE...si...LUPTA...si...ESEC..., dar mai presus de toate inseamna IUBIRE si VIATA !!!

Viata se traieste in fiecare zi traind nu murind in fiecare clipa cate putin !!!!

[Guardian|Angel]

Da Lady Allia, ai atat de multa dreptate, dar vezi tu ...ma hotarasc sa lupt..simt nevoia odata in viata sa fac ce imi doresc, indiferent ce zic ceilalti, si apoi...gresesc...ce se va intampla?
Eu sunt hotarata sa imi traiesc viata, sa fac orice ptr a fi asa cum mi-o doresc...iar daca cei care sustin ca ma iubesc si imi vor binele cred ca gresesc, nici macar asa nu ma voi abate de la drumul meu...A venit si vremea mea, si timpul meu, sa rad sa iubesc, sa fiu fericita...sa plang de fericire, sa nu mai plang ptr altii sau pentru teama ca as gresi...astept sa gresesc,si daca va fi sa plang.,...ma voi resemna... atat am putut, macar am incercat...vreau sa ma nasc cate putin in fiecare zi, si nu sa mor!

Mai astept voluntari...va rog nu ma lasati singura!

[Lorelei]

Un forum despre iubire nu inseamna numai ursuleti de plus, zambete si plansete pe umar. Inseamna si deziluzii, si esecuri, si teama de a merge mai departe, si sentimentul ca gata, de azi m-am hotarat sa traiesc fara dragoste, si angoasele, si dezamagirile, chiar si o doza de misoginism uneori. Si inseamna trairile fiecaruia, asa cum vin, nu asa cum le cosmetizam. Viata nu e tot asa? Ce facem, cream aici un loc feeric in care sa ne ascundem? Avem cateva locuri de genul asta pe forum, unde putem sa fugim, dar nu tot. Cred ca de fapt ar si deveni obositor si plicticos.

Eu zic sa avem si o viziune un pic mai realista. Pana la urma ce e asa dureros pe site in ultima vreme de te-a intristat iremediabil?

[furia ingerului]

In spatele expresiei ca viata trebuie traita nu murita eu tac din gura.
Tac din gura din considerentul de a nu fi acuzat iarasi de porniri verbale violente.
Dar nu ma pot abtine sa nu RE-constat pensatul genelor roz si zborul fluturilor bezmetici care-ti strivesc tartacuta si de felinarele stinse.
Daca viata ar insemna solutionarea iubirii mi-ar fi indiferent ca-s heterosexual, homosexual sau alta devianta.
Sunt trist ca ma plictisesc de multe ori cu viata si ma oftic ca daca mor imi va fi dor de zborul libelulelor, broastelor sau alte miriapode ce-mi populeaza sperantele intr-o lume mai buna.

[Daniela]

Stiti ce cred eu?
Cred ca asa cum stim sa admiram elanul sufletesc si sensibilitatea unora, tot astfel trebuie sa invatam sa respectam tristetea, supararile si credintele altora...
Fiecarea adera la ce-l atrage, la ce i se potriveste. Nu suntem aici sa ne schimbam unii pe altii, ci sa comunicam orice consideram ca merita comunicat.

[Lady Allia]

Draga mea Lorelei...stiu si eu ca un forum despre iubire nu inseamna doar ursuleti de plus...doar fluturi si desene pe asfalt..!
Nici viata nu este mereu frumoasa si nici iubirea nu este mereu roz...crede-ma ca stiu!

furia_ingerului...se pare ca mereu ne intalnim pe "picior gresit" si as vrea sa stii ca mie personal nu imi face deloc placere sa duc aceasta polemica. De ce? Este clar faptul ca suferi...mi-am dat seama de la bun inceput...Este clar ca viata nu ti-a dat buchete de trandafiri ci doar spini...se simte suferinta ta...din fiecare vers si cuvant, iar in ceea ce ne priveste pe mine si pe tine...sa stii ca doar modul in care ne-o exprimam difera...atat!
De obicei nu imi fardez viata in roz...nu am cum..., dar stii ce fac...? Incerc sa imi gasesc puterea in tot ce este frumos...in zambetul unui copil, in surasul fericit al unui batran...intr-o floare, intr-un flutur...in iubire...asta fac! Ma sustin ca sa nu cad, sa nu ma impiedic si...din paharul meu de optimism si iubire incerc sa impart si altora, iar asta pentru ca iubesc oamenii!

Insa pentru mine viata a insemnat de la 10 ani...chin sa stii! La inceput printre carti si scoala am crescut doi copii...i-am spalat, i-am dus la scoala, m-am ocupat de educatia lor...si sunt mandra de ceea ce sunt...am mers cu ei la doctor...alergam noaptea cu ei in brate la doctor...ha...un copil ducea pe umeri o alta copilarie...o alta viata..., dar ce conteaza? A trecut..., iar eu ma uit la ei si sunt mandra de ceea ce vad!!!
Apoi...mi-am vazut amandoi bunici rosi de cancer...am fost cu ei prin spitale...i-am vegheat pana in ultima clipa...le-am zambit muscandu-mi limba, dar le-am zambit...sa nu ma duca in privirea lor trista...sa isi aminteasca de mine...asa..."puiul lor de om drag".
Am fost voluntara la spital si crede-ma ca nu ai vrea sa iti povestesc mai departe... ...am fost voluntara la copii cu SIDA...stii ce inseamna pentru cineva sa tina in brate un copil care iti spune..."eu daca mor vreau sa ma intalnesc cu mama...oare si acolo o sa fiu asa de slab?...as vrea sa fiu frumos"...  E crud !!!!!!! Iar eu trebuia sa ii povestesc de rai...de ingeri...de nori de vata de zahar...de lumea in care nu doare nimic si ei vor fi sanatosi din nou!
Iar acuma...in loc de farduri roz...imi schimb bunica de doua ori pe zi de pampers...ma rog sa moara sa nu o mai vad cum se chinuie...si ma gandesc la faptul ca daca nu as fi atat de iubita si sustinuta de cel drag...as claca...as innebuni de atata durere!
Si...asta nu este tot sa stii, insa fiecare avem probleme...fiecare plangem...eu doar caut un punct de sprijin...un zambet care sa mi se dea cand il astept...atat...caut sa merg in picioare si stii ce?...cu atata durere...cu atatea urlete de disperare si plans...vreau sa traiesc fiecare clipa...nu vreau sa mor in clipe...vreau sa le traiesc...nu stiu de ce, dar ma incapatanez sa traiesc viata asta asa cum este ea...si vreau sa nu uit sa zambesc si sa intind mana!
Sper ca macar de data asta sa nu ma intelegi gresit...sa nu crezi ca sunt atat de nebuna incat sa imi creez o lume de basm in care sunt printesa si visez la caute de ciocolata, in care sunt doar eu si restul lumii e afara...daca as putea...as strange lumea in sufletul meu, dar...nu pot!
In lumea mea...exista de toate, dar doar sufletul conteaza cel mai mult ... ma poti condamna oare?

[furia ingerului]

Uneori judecam dupa cuvinte...
Lucrurile spuse de tine sunt in totala contradictie cu imaginea care eu unul mi-o facusem despre tine.
Imi pare nespus de rau de acele lucruri si-mi cer scuze pentru imaginea goala de reala semnificatie.
Considera-ma un prieten la care gasesti acum intelegere, o vorba buna si speranta in cat mai multi oameni asemeni tie.

[Lorelei]

Lady Allia,

eu iti stiu poveste de cand ai postat-o pe forum, ti-am citit si poeziile si ma bucur ca ai ramas acelasi suflet sensibil dupa tot ce ti s-a intamplat. Ceea ce voiam sa spun aici este ca eu una pledez pentru autenticitate. Sa plangi cand esti trist, sa injuri cand esti furios, sa razi cand esti vesel. Si toate astea sa le faci din toata inima. M-as simti aiurea sa vad un forum plin de declaratii de dragoste. Mie mi-e bine sa vad atata diversitate in jur si sentimente din toata gama posibila.
Dar stiu ce zici. Ti-am zambit. Si am facut-o tot din toata inima. 

[Guardian|Angel]

Stiu ce inseamna Lady aliia sa fii langa o persoana care e pe moarte, si mai rau langa un copil bolnav de sida, care desi e copil stie ca va muri..stiu cum se simt atunci cand cineva se apropie de ei, si ii atinge,ii imbratiseaza, le ofera putina caldura sufleteasca, cand sunt obisnuiti sa fie huliti,respinsi,marginalizati...stiu si ce inseamna sa fii atat de sarac, incat sa fii nevoit sa cersesti sa poti sa mananci,(am trait s-o simt pe pielea unui biet copil...fiindca desi avea 17 ani,era tot un copil) fiindca nu ai o haina sa o pui pe tine sa arati cat de cat prezentabil, sa te poti angaja...si eu am lucrat ca si tine, ca voluntara in asemenea spitale...si ca sa fac fata durerii ...copii ...acei mici ingerasi care erau  insemnati de lovitura mortii, ei ma indemnau sa merg mai departe...imi ziceau sa nu plang,si sa nu sufar, fiindca vom fi mereu prieteni...cum sa nu ma doara sufletul cand imi spuneau sa le zic povesti,iar eu le ziceam...si a doua zi ma rugau sa nu le mai aduc bomboane,ci sa le aduc cartea,ca tare le-a mai placut povestea...oooff...te inteleg, stiu ce inseamna, si uite ca am sa il trag pe furie de urechi...ptr ca poate asta e adapostul nostru, un refugiu, in care ne permitem sa fim cine vrem,sa facem ce vrem...pana dam iar nas in nas cu viata reala!

[viulian]

Lady acuma scuze ca pic asa ca o piatra pe masa, si sunetul s-ar putea sa rasune asa sec..

Dar nu am prins inca ideea cu ce te intristeaza pe forum ? Ce ai vrea sa fie si nu mai este ?

[furia ingerului]

Becka permite-mi sa ma trag singur de urechi. Am facut-o deja si nu ar incanta pe nimeni sunt sigur daca as face din asta un spectacol.
Lady imi reafirm respectele pentru candoarea de care dai dovada si te re-asigur de bunele mele intentii in cele ce urmeaza.

P.S. Sa traiasca bunul viulian

[alexia]

                    Abia imi gasesc cuvintele... Vorbind despre mine, uneori caut aici, pe site, locul sa-mi descarc sufletul, intr-un fel sau altul si asta fie ca ma doare, fie ca am nevoie sa-mi regasesc echilibrul. Dar cred in dragoste si in puterea ei!
                    Draga Allia, ai tot respectul meu, un zambet, o imbratisare calda si nu in ultimul rand, un prieten!
                                                                      Alexia

PS. Oricat de mult te intristezi, sunt printre noi oameni care vor doar sa spuna ce simt si daca ei sufera, e mai bine sa stie ca nu sunt singuri si ca aici pot primi o vorba buna.

[kuk]

Nu trebuie sa ne acuzam ca traim intr-un basm, unde totul pare atit de bine si frumos, unde soarele rasare de doua ori pe zi, unde nu exista ura si toate visele se implinesc. Realitatea e doar un ghid ce ne indruma din cind in cind, e un virus ce-ti distruge creerii, e un cancer ce-ti inegreste sufletul. Da, e  destul de greu sa vezi asta viatsa cruda si rece cu ochii proprii, e si mai greu sa opui rezistenta. Ati facut un lucru mare, ma inchin fata voastra. Eu nu cred sa o putut face, si daca da, nu mai bine. Sunteti nishte fiinte cu suflete mari. Oricum visurile in care mai traim din cind in cind ne ajuta, e un refugiu,unde ne restabilim, reinviem, speram...

[Lady Allia]

Iulian...stii ca mereu am spus ce simt exact asa cum simt...!
Uneori poate este bine, alteori poate este un defect, iar de cele mai multe ori poate nu reusesc sa imi exprim gandurile asa cum le simt eu...insa ceea ce m-a intristat nu ma poate face sa nu imi placa lovetime...nu cred ca ar exista ceva vreodata aici care sa ma indeparteze de "casa" mea virtuala in care am cunoscut atatea suflete reale si frumoase.
M-a intristat insa faptul ca in ultima vreme am vazut foarte multe topicuri despre viata asta cruda, despre durere multa, despre neimpliniri, despre faptul ca iubirea si sufletul nu sunt importante..., despre faptul ca visul si optimismul sunt aberatii...
Si eu iubesc diversitatea si libertatea de exprimare,..doar l-am sustinut si il sustin si pe IAGO... , care uneori trebuie sa recunosc e greu de inteles si de "digerat" chiar si de o prietena... , iubesc sa nu imi fie teama sa fiu om si sa simt ca un om..., dar nu stiu...uneori parca simt ca pierdem defapt esentialul din viata atunci cand ne poticnim doar in deziluzii. Viata trebuie traita..., trebuie pretuita si trebuie sa luptam pentru ea...la urma urmei nu ne apartinem doar noua...nu?
Insa...sa fie sensibilitatea mea...doar un alt defect?...Poate ca da.... .
Trece bunul meu prieten si asta la lista mea de defecte... . Deja sunt...cate? Sase?

[furia ingerului]

Imi voi mentine totusi parerea ca frumusetea vietii si scarba de ea merg mana-n mana. Momentele de fericire, chiar si iluzorie, au un farmes aparte, anima acest homo sensibilis si-i intaresc convingerea in primatul frumosului asupra uratului. Cred insa ca reusita asupra vietii inseamna lupta. Suntem toti niste luptatori. Chiar si cei lasi...ei au de luptat cu frica din ei si decizia de a se retrage obliga la multe framantari interioare, un adevarat calvar.
Sa mergem inainte, cum spuneam eu mai demult, cu Raiul si Iadul din noi...