pai cred ca m-am apucat de trei carti acum:unsprezece minute-paulo coelho;teatru de camil petrescu si in sfarsit de lorelei-ionel teodoreanu,acum o saptamana am terminat la rascruce de vanturi.
de prima m-am apucat pentru ca o primisem cadou si mi-a fost recomndata,dar pentru ca trebuia sa citesc niste carti pentru scoala am abandonat-o pe noptiera.imi amintisem ca mai aveam ceva de citit de camil petrescu si o incepusem,pana cand cineva la rugamaintea mea imi adusese lorelei,pentru ca auzisem ea,mai ales ca ador stilul lui ionel teodoreanu.
si acum citesc aceasta carte printre picaturi..cand am timp ma cuprinde o fericire si o liniste cand stiu ca pot pune mana pe carte sa o mai citesc.este una dintre singurele carti care reuseste sa ma faca sa-mi fie dor sa citesc,sa-mi para rau ca nu mai am timp sa o citesc si sa regret ca se termina.
zilele trecute primisem la teza la romana o poezie foarte frumoasa si care se numea farmec primejdios,nu mai tin minte de cine scrisa.
in aceasta poezie era vorba despre carti,despre viata creata de ele si despre regretul cu care ramanem cand vedem ca acea carte iti patrunde in inim cu "nostalgia zarilor fugare" si "ce-nchid in ele-sombru tintirim-iluziile-n foi ca in morminte"
aceasta imi este prezentarea ce imi o aleg
de ce miros teii a copilarie?