Cosmare
traim
in comunitati restranse
de noi si ignoranta noastra
in care prejudecatile si perfidia
conduc
si-as vrea macar o data
sa urlu,
iar lumea sa ...
ce sa vada defapt lumea?
cum ne omoram copii,
cum ne ucidem batranii,
cum ne plangem de mila,
cum strangem lumea in palma
sa o strivim?
cosmare...
traite in comunitati egoiste
si fade!
........................................................
Tinerete garbovita
in pravalia de peste drum
se vand iluzii
in pachete frumos ambalate,
iar oamenii deja imbatranesc timpuriu
si-si rideaza fata
de vise sterse si impliniri de balon de guma
visand
ca vor ajunge vreodata
sa cumpere sau sa primeasca in posta
fericirea,
visele,
zambetul,
copilariile pierdute,
parintii,
dragostea,
realizarile copiilor,
dar primesc droguri in vena...
bombe cu efect intarziat despre
parinti amnezici
si copii evadati din cutiile dintre boscheti...
si...
totusi asteptam
pachetul de iluzii
desi tineretea ne e garbovita
de iluzii si ipocrizii!!!
.............................................................................
Poetul
poetul este lacrima care plange
sau plansul care
curge-n lacrimi prin versuri
uneori insipide si transparente,
alteori pline de sange si lumina,
este rasul cristalin
al unui copil,
sau scrasnetul sinistru
al mortii,
ironic,
dar poetul
este de toate pentru toti
si cateodata
nimic pentru el!
.......................................................................
Subiect: taraba de iluzii... (Citit de 1771 ori)