Personal, mi-e frica de tortura. De tortura in cea mai clara acceptiune a cuvantului: smulgere de unghii, arsuri pe piele sau crestaturi cu cutitul...Brrrrr!!!!
Este foarte probabil ca tuturor sa le fie frica de asa ceva, doar ca la mine atinge paroxismul doar cand ma gandesc! Cred ca supralicitez unicitatea corpului uman pentru fiecare individ si vad orice atentat la el echivalent cu o anulare a sanselor de a mai avea apoi o viata normala, umana.
In rest, zambesc si iau atitudine in fata gandacilor

, nu mi-e teama de femei, lor ar trebui

, frica de esecuri n-o cunosc pt. ca stiu ca-s failibil, nu mi-e nici de singuratate fiindca ca am cunoscut-o in cea mai pura forma a sa si mi-a fost amica de izolare de decadente umane si neintelegeri ale lui Christos, calamitatile naturale sunt doar stadii ale transformarii naturale iar Mama Natura nu e vinovata ca o plictisim noi cu prezenta prin zona si...moartea m-a ademenit de 3 ori iar eu scriu mai departe aici.
O conjur doar sa nu-mi ia sotia si copii inainte de vreme ca o ia dracu' de moarte cu cimitiru' ei cu tot!