Din pacate des , eu pun intotdeauna principiile inaintea sentimentelor, oricat de mult m-ar costa acest lucru. o cunosc pe iubita lui, am ajutat-o de atatea ori...... am incercat sa fac in asa fel ca relatia lor sa mearga, intre noi doi intotdeauna vor ramane multe lucruri nespuse.... si asta pentru ca asa am considerat eu ca este normal....etic. Ce simtim unul pentru celalalt este mai presus de orice sentiment egoist (sau poate ca doar din partea mea este acest sentiment, nu am vorbit despre ce ar simti el in momentul cand voi avea pe cineva). oricum este cert ca orice persoana cu care va fi el va fi pentru mine o persoana draguta, care sper sa-l faca fericit. Nu am vrut niciodata sa ma gandesc cum ar fi fost viata noastra impreuna, de ce?? probabil de teama de a nu pierde ceea ce avem acum. N-am crezut niciodata, pana cand ne-am cunoscut, ca poate exista doua persoane care aiba atat de multe lucruri in comun. Noi comunicam extraordinar de bine, desi el este in general o persoana mai introvertita (culmea, ceilalti asa spun) intre noi nu a existat niciodata secrete, chiar vorbeste foarte mult. Asa eu pot transmite celorlalti punctul lui de vedere, ajutandu-l in ceea ce intreprinde... Nu stiu sau poate nu vreau sa ma gandesc la mai mult... Daca nu ne vedem cateva saptamani, sau ne salutam doar, cand ne intalnim doar noi doi, avem impresia ca timpul a stat in loc de la ultima noastra intalnire, exte ceva complex, foarte greu de definit in cuvinte. Eu ador muzica irlandeza, spiritul liber, imaginatia mea bogata zburda prin peisajul Irlandei, ori de cate ori ascultam impreuna o melodie, desi sunt multe alte persoane in jurul nostru avem senzatia sa impreuna sufletele noastre strabat taramul Irlandei.... Este o prostie, dar asa simtim....