Mi-am intalnit iubirea intr-o zi de 27 mai(ziua in care m-am nascut, chiar daca nu si luna...) intr-un tren, in gara orasului in care m-am nascut...
   Sufleteste eram in acea etapa in care nu mai aveam puterea si dorinta de a cauta iubirea cu disperare, asa ca ma hotarasem s-o las deoparte pentru o vreme.Si atunci, de nicaieri ca un hoinar in trenul vietii mele, a aparut el...
 Trenul se pregatea sa intre in gara, asa ca incetinise mult.Priveam pe geam printre discutiile aprinse cu un prieten bun, cand, pt o clipa l-am vazut pe el: avea o privire pierduta si visatoare, cu parul de culoarea nisipului umed sprijinindui-se pe umeri, o geaca de piele si bocanci prafuti.In sinea mea mi-am spus: "ce tip interesant"...fara sa stiu ca in urmatoarele secunde va fi si mai aproape de mine!
  A urcat in acelasi tren, in acelasi vagon, si de atunci calatorim impreuna de mai bine de 6 ani. Dar aspectul cel mai straniu este ca, inainte cu un an de a ne cunoaste, am mai calatorit odata cu acelasi tren, in acelasi vagon, la 2 metri unul de celalalt, doar ca atunci fiecare era pe drumul lui...
  Soarta, destin?! Ce mai conteaza...important e ca ni s-a dat a doua sansa, ca ne iubim si ca inca visam impreuna!Maktub