M-am ratacit prin codri de arama,
Ce m-au prins in vartejuri amare,
Prin lacrimi ce-mi tes o mahrama
Ma scurg printre pietre agale.
Prin vifor imi piere privirea,
Prin arbori mi-arunc o suflare,
Ma tes prin privelisti cu firea,
De codru cazut in uitare.
Prin pasari arunc o chemare,
Prin vantul amarnic tot strig,
Dar totu-i zadarnic, si moare,
In vantul cel crud si aprig.
Strigarea de moarte mi-o face,
Un gand trecator si fugar,
Ce-n umbra luminii tot tace,
Gonind peste nouri, arar.