Si mie imi place sa fac cadouri...

Cel mai frumos cadou pe care am putut sa-l fac vreodata (adica sunt sigura ca i-a placut si s-a si potrivit cu contextul - chiar daca a fost ziua in care ne-am intalnit pentru ultima data...) a fost unul simbolic, unui baiat. Ii cumparasem un cub transparent in care era marcata zodia lui, un leu. "Kinda kitch...

" imi ziceam in gand... Cand ne-am intalnit, eram in parcul Izvor, si inainte de a-i oferi cadoul, admirand la un moment dat Palatul Parlamentului, imi spune: "Imi place casa asta mare... E asa... patratoasa. Imi plac lucrurile patratoase." Nici nu stiti cat de bine m-am simtit atunci.
In rest, tot la cadouri simbolice m-am cam oprit... Si mie imi place sa ofer carti, mai ales carti despre care stiu ca oamenii si le doresc, numai ca nu au apucat inca sa intre intr-o librarie... (mi s-a intamplat o singura data, dar nu e timpul pierdut sa repet poanta

) Mi-a placut cadoul facut de un prieten de-aici din Franta colocatarei lui - simbolic si util, in acelasi timp: o... chestie de-aia in care punem frunzele de ceai ca sa nu se imprastie

in forma de pantof (pentru ca Lulu avea prea multe perechi de pantofi

)
Pentru urmatorul cadou... m-am gandit la o fotografie cu noi doi inramata (am vazut la niste colegi si mi-a placut

) si... cine stie, poate vreun ursulet, ceva de plus, desi e deja cam mare pt asta

dar ce mai conteaza

Oricum, uneori am impresia ca ne facem mai degraba cadouri noua insine, decat celorlalti... Pentru ca ne bucuram de bucuria celorlalti, pentru ca alegem intotdeauna ceva ce ne place si noua (nu ne gandim doar la faptul ca ii place celuilalt), iar daruind un obiect cuiva, daruim de fapt o mica parte din noi. Pentru ca obiectul respectiv ii va aminti intotdeauna celuilalt... de cel/cea care i l-a daruit.
