Un Leu impotriva lumii.

[furia ingerului]

Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. (Psalmul 23:4)

Iti multumesc David, ciobanas cu par balai, ce ti-ai gasit ocrotirea langa toiagul si nuiaua Pastorului tau si ai scris aceste cuvinte. De aceea acest topic va fi unul al ambitiei si al nebuniei de a crede in...te iubesc.

Am multe de spus si chiar mai multe de facut. Am oameni de cunoscut si de respectat, oameni care ma urasc inainte de a ma cunoaste la randu-le. Am varsta de invins, instabilitati emotionale si teama mea de ele de invins. Am distante de strabatut si gari de ajuns si plecat...Am diferente de acceptat, am cuvantul altfel decat mine de inteles si relatii cu alti barbati de privit cu...liniste...Am orgolii de daramat fara a stirbi independenta si altele de incurajat pentru a mangaia mandria...Am Iadul in fata mea si ma indrept spre el mai sigur ca niciodata...

Vor sti toti ce fel de om sunt! Acolo unde a fost mereu vorba buna si intelegere va sta acum urlet din cerul negru al gurii!
INDIFERENT cand ati fi au ce avantaje aveti sau ce va recomanda mai buni decat mine sau ce va face sa credeti ca aveti drept de decizie in locul ei, INDIFERENT de toate astea, NU veti fi in stare sa ma puneti pe mine in genunchi! Am de luptat cu voi?! Am de luptat si cu ea ca s-o conving sa nu-i mai fie teama?! Ma lupt cu toti ma' !!! Iar dintre voi nu e niciunul in stare sa stea in fata mea !!! Niciunul caci eu am iubirea ei in stanga drept scut iar in dreapta securea viitorului nostru...!!!!!!!!!!!!

Ii vreti ce e mai bine pentru ea?! Ce stiti voi despre ea?! Ce stiti??
Ce va spun voua ochii ei cand ii priviti ore in sir si-i puteti voi auzi prin ei gandurile ca mine?! Ce va spun lacrimile ei atunci cand se ascunde sa nu o vada cineva ca plange si sufletul ei mare ce se gandeste la ceilalti inainte de ea?! Ce va spune voua ziua de 14?! Ce va spune voua joaca intre DA si NU a sarutului sub breteluta?! Ce va spun voua teama de a nu supara si suferinta ce-o provoaca uneori unora pentru ai apara pe altii?! Ce va spun voua buzele ei cand vorbeste...? Va spun vreodata ceva...?
Pentru voi timpul e adunare, pentru Noi e scadere! Voi spuneti "peste cateva zile vom...". Noi insa, "au mai ramas doar...".......

Vreti sa stiti de ce suntem capabili pentru a apara iubirea ? Eh, dragii mei...!
Sunt ca semn astrologic Leu si nu cred ca ma puteam naste in altceva. Cu toata indarjirea si turbarea noasra, ambitia si curajul nebun, devotamentul si apararea teritoriului avem o singura teama...am o singura teama...sa nu vina ziua in care nu mai am pentru ce lupta iar Noi nu mai exista...

[Lord_Saladin]

"mai bine leu o zi, decat 1000 de ani umbra lui"...

Adevar graiesti, Ingerule !

[alexia]

Vreti sa stiti de ce suntem capabili pentru a apara iubirea ? Eh, dragii mei...!
Sunt ca semn astrologic Leu si nu cred ca ma puteam naste in altceva. Cu toata indarjirea si turbarea noasra, ambitia si curajul nebun, devotamentul si apararea teritoriului avem o singura teama...am o singura teama...sa nu vina ziua in care nu mai am pentru ce lupta iar Noi nu mai exista...

           Ca orice om m-am indoit de nenumarate ori; m-am indoit de mine, de oameni, de cuvinte, de tot.
           L-am uitat pe Dumnezeu pentru ca si el ma uitase pe mine, am uitat sa mai visez, pentru ca visele veneau la mine doar sa le conturez, nu sa le si implinesc, m-am uitat pe mine pentru ca asa era mai usor sa ma suport insa am uitat sa uit ca iubirea e singura cale prin care eu pot fi...EU.

           N-am incetat nicicand sa iubesc si cea mai mare bucurie a mea e sa dau - orice, totul, doar pentru a primi in schimb zambetul unui suflet mai trist sau mai deznadajduit ca al meu. Atat de multa iubire de daruit incat mainile astea doua, prea timide si reci uneori, nu o pot cuprinde. Cu toate astea, bucuroasa le-as face leagan unui obraz nemangaiat si fara a sta pe ganduri as lipi cu ele bucatele sfarmate de suflet zdrobit.

           Uneori mi-e teama sa fiu om, bucuroasa as fi adiere, sau soapta, sau ploaie, sau frunza. Cu tot dragul m-as rasfira in fire nevazute care leaga doua suflete doar ca sa ma alin apoi cu gandul ca iubirea a invins, inca o data! Daca ar fi sa plec vreodata capul, atunci l-as pleca bucuroasa in fata ta, iubire!

           Cred in iubire, cum nu cred in nimic altceva, nici lumesc, nici dumnezeiesc. Cred in puterea unei imbratisari, in tandretea unei mangaieri si in pasiunea unui sarut! De mi-ar fi in putere pe toate le-as darui oamenilor, neconditionat si fara sfarsit. Dar sunt om! Uneori prea om ca sa inteleg nedreptatea, neputinta si lipsa acestor minuni.

            Mi-am reprosat de nenumarate ori ca nu stiu sa iubesc, insa apoi am inteles ca daca gresesc nu e pentru ca nu stiu, ci pentru ca nu am invatat sa iubesc, pentru ca nu am stiut sa daruiesc fara sa aleg. Am preferat sa o daruiesc doar uneori, doar unora, doar pentru ca un suflet, unul singur sa traiasca. Daca am suferit, nu inseamna ca acel suflet nu merita iubirea. Asa ceva nu se poate! Doar ca... am dat iubire si am primit singuratate, o singuratate ce am trait-o cu toata forta asa incat...am inceput sa o iubesc. Da, singuratate, nu te-am urat niciodata si nu te-am urat nu pentru ca nu m-ai durut destul, ci pentru ca inca aveam multa dragoste, atat de mult incat am avut de unde sa o impart si cu tine!
             
             Am invatat ca iubesc poate deveni te iubesc! Tu existi, iubire, nu pentru ca te vinzi uneori atat de ieftin ci pentru a renaste inadins spre a fi daruita. Asta se intampla dincolo de orgolii, de diferente, de frustrari si mandrii. Si nu am aflat asta sperand, ci daruind! Sa dai, ca si cum e ultima sansa de a-ti darui sufletul indiferent de ce primesti, este cel mai minunat mod de a spune:te iubesc...