Împlânt speranţa orbului destin,
Cu setea stoarsă, până în prăsele,
Amarnic joc al zborului din iele,
Ce-mi picură în venă stropi de chin.
Prezise porţi şi hăuri, sentinele,
Îşi apără albastrul cabotin,
Am să-l străbat, puţin câte puţin,
Din talpa amăgirii până-n piele,
Iar cugetul, proptit în bolti ghimpate,
Se leapădă de straiul ruginit
Pe cartilajul vorbelor netoate...
Un bun rămas, degeaba şi ciobit,
Irumpe, ştirb, din gemete-mpăiate,
În asfinţitul clipei ţintuit...
Subiect: STROPI DE CHIN (repostata la cererea fanelor) (Citit de 1343 ori)