Povestioara nu este chiar veche. Sa fii trecut putin peste 30 de ani de cand tatal lui Cel- Frumos si-a privit aleasa in ochi si i-a soptit:
- iubito, am aflat secretul!
- secretul, ce secret?
- cum sa facem, cum sa dregem sa avem un odor!
Si domnita l-a ascultat, si-a luat zestrea in bocceluta si l-a urmat in casuta fermecata.
Aici s-a nascut intr-o zi de 13 mai o minunatie de baiet cu pielea alba ca laptele, parul carbune si ochii lucind ca doi luceferi
Din ce crestea se facea tot mai mandru si nu era mestesug sa nu-l starneasca si sfat la care ce spunea sa nu uimeasca prin intelepciune.
Gurile carcotase bodoganeau ca pe cat era de intelept si bun la suflet... pe atat de lung la vorba. Cum le era insa draga zisa lui n-am auzit pe careva sa se planga cu adevarat de asa “betesug”
Anii treceau, Robert se facuse flacau si, ca-n alte dati, parintii se grabeau a-l indeparta de ograda pentru a-i pregati o bunatate de tort aniversar. Simtind asta s-a hotarat baietul nostru a merge sa se afunde in apa rece si limpede a raului.
Si cum lasa el apa sa-i curete sudoarea numai ce vede oglindit in unde chipul unui inger de fata.
Pana sa se dumireasca dumnealui ce-i cu zambetul acela nepamantean fecioara a si disparut asa ca… s-a intors acasa plin de amaraciune…
-Dragii mei - zise parintilor – mi-am aflat astazi ursita si degraba oi pleca in lume dupa dansa
Tare s-a ingrijorat biata mama. Stia ea ca intr-o zi o sa plece dar… dupa spusa fiului frumoasa era de vita domneasca, poate chiar imparateasca. L-a tot sfatuit, la dadacit dar Cel- Frumos ramase neclintit.
A suflat degraba in lumanarelele de pe tort, si-a pus o dorinta, a gustat o faramitura (demna de un voinic), a sarutat mainile parintilor si incalecand murgul… dus a fost.
Lunga si grea era cautarea asa ca incepu sa vorbeasca soptit calutului:
“mi-am gasit mireasa tare frumoasa, oare si ea m-o alege pe mine? Nu-i vorba urat nu-s deloc, de dat in gropi nu dau, slava Cerului... vesel sunt si muncitor… cutez a spera ca una ca dansa imi este sotita. Azi, am suflat in lumanarele si mi-am dorit sa nu ma ajunga esecul…”
Si tot zicea si zicea pana a ramas ca impietrit: la o zvarlitura de bat, taman in fata sa statea la fereastra chipul visat. Ii zambea cald si a durat ceva pana sa cuteze a ridica ochii spre dansa sa-i vorbeasca
- Domnita Sanziana, drag mi-a cazut zambetul si chipul tau inca de la rau. De-mi vei da sansa sa-ti fiu aproape vei avea iubire cum nu visezi, gradina ti-o umplu de flori si pasari, camara de bucate si o sa-ti daruiesc prunci sanatosi, frumosi si cu mintea agera.
- Ba mai bine ti-ai cata de drum ca de te afla tata sub fereastra mea mi te-o face una cu pamantul
- Domnita, de ma vrei voi lupta si cu Zmeul sa-ti castig mana, indiferent cat m-ar costa
-Atunci de pret sa discutam, indraznetule! (Tuna din spatele sau Tata Zmeu) Pentru obraznicia de a ridica privirea spre Sanziana vei mobile castelul, vei face nunta demna de o fata de imparat si cati prunci vei avea in anul intai de trai cu domnita atatea cetati sa cladesti. De indeplinesti porunca intocmai si ce ai promis Sanzienei iti dau mana si imparatia, de nu gandeste ca unde-ti sunt picioarele iti va sta si gura bogata
Bucuros si mahnit era Robert. Prea multe-i spusese zambetul domnitei si prea cu drag, dar mare era si castelul si el avere alta n-avea decat casuta parinteasca, o mana de dobitoace si palmele sale pricepute.
Si iar se intoarse acasa si iar povesti batranilor sai parinti
Tatal isi chema soata la sfat si intr-un tarziu ii zise:
-Eu si Doamna mea ne-om muta la cantonul din padure. Vom prinde peste, vom cauta ciuperci si ierburi, fructe vom aduna si de o vrea Cel de Sus om prinde si cate o vietate.
S-a impotrivit din toata inima voinicul dar se pare ca si el si parintii erau incapatanati si, in cele din urma, a cedat.
S-au luat de mana batraneii, straie de drum si cat sa te dezmeticesti de asa veste erau deja plecati
Flacaului nu-i da inima sa vanda agoniseala parintilor dar si mare-i era dragostea. Asa ca s-a pus pe tocmeala si cu suma stransa isi incerca iar norocul la imparat
A strambat Zmeul din nas, ca nu era prea multumit, dar cum si fetei i se scurgeau ochii dupa Cel- Frumos s-a invoit a-i imprumuta de mai era nevoie, convins fiind ca Robert va da inapoi galbenii sau v-a raspunde cu capul
S-a facut nunta la castel, fericit a fost Cel- Frumos, stralucitoare Sanziana, veseli parintii mirelui ba chiar si imparatul a schitat un zambet in seara cu pricina.
Dar povestea nu s-a terminat aici. La nici un an Sanziana a nascut doi prunci frumosi ca mama si tatal lor la un loc si mandri erau de ei si nu-i scapau din ochi de drag cand:
Subiect: Robert – Cel- Frumos nascut in zi de 13 mai (Citit de 18013 ori)
