ramanem prieteni sau ne "balacarim"?

[littlerose]

relatiile se leaga se dezleaga, se incalcesc si se descalcesc.
trebuie sa fi trecut prin asta.
dar dupa despartire, care este starea dintre cei doi fosti iubiti?

o sa imi spuneti ca depinde de tumultul sau linistea relatiei.
haideti sa luam cazul relatiilor mai zbuciumate (mai o minciuna, mai o palma, mai un sut, mai o bezea)
preferati sa il/o salutati pe strada?
daca sunteti intrebat/a in legatura cu relatia voastra ce sintagme folositi: cu conotatii pozitive sau negative?

eu nu pot sa uit o vorba romaneasca: sa scuipi unde ai lins. (e dura si pentru a fi scrisa dar pentru a o mai pronunta)

sa va dau cateva exemple de replici, pentru a va incita la vorbe:
"relatia noastra a fost o eroare."
"nu stiu ce a fost in capul meu de am putut iubi o asemenea persoana"
"nici nu vreau sa imi aduc aminte"

recunosc: le-am folosit si eu intr-o masura sau alta. insa prima replica nu imi apartine. acum, privind inapoi nu as mai face acelasi lucru. in aceste momente am invatat pe propria piele ca trebuie sa pastrez pentru mine tot ceea ce a fost frumos intr-o relatie, chiar daca bilele negre le depasesc numeric pe cele albe.
caz concret. invatasem sa dansez salsa. am vrut sa uit tot pentru ca fusese EL cel care ma invatase. am refuzat sa ascult muzica, sa dansez. pana in urma cu vreo doua saptamani cand mi-am dat seama ca tot ceea ce invatasem reusisem prin forta proprie. nu conta mana celui care m-a condus. nu mai stiu pasi, coregrafii, dar vreau sa reiau tot ceea ce inseamna dans si poate chiar imi deschid o sala.
sunteti primii care aflati, si poate primii invitati.
concluzie: ii multumesc unui om care mi-a facut mult rau pentru ce m-a invatat.
uit chipul si apreciez tehnica.
draga om rau, te laud public. esti un bun instructor.
iarta-ma daca am zic cate ceva despre caracterul tau.  dar ai anumite hibe.
nu imi cere sa te salut pe strada. nu as putea.
daca vreodata o sa sughiti sau iti musti limba sa fii sigur ca nu eu sunt cea care te vorbeste de rau. niciodata.

voi ce spuneti?

[desdemona]

foarte buna tema propusa...
prin natura firiimele sunt o persoana care evita cat se poate de mult certurile si incearca tot timpul sa fie loc de buna ziua.asa procedez si in relatiile pe care le am.
De fiecare data am incercat sa raman prietena cu fostul...dar asta nu inseaman ca mi-a si reusit.De multe ori am creat o dependenta a acelei persoane fata de mine,iar socul despartirii nu a fost atat de bine primit.Cel mai bun exemplu este un fost de-al meu, inainte eram cei mai buni prieteni(greseala mea) si dupa despartire am incercat sa fiu prietena cu el..chiar am vrut,se pare ca el nu a fost in stare de acest lucru.Singurul lucru pe care l-a reusit a fost sa ma faca sa regret ca am fost impreuna cu el...sa ajung la expresia ce-am vazut eu la ala?Da..din pacate la asta am ajuns...s-a transformat intr-un om pe care nu-l mai recunosc.Desi sunt 8 luni de cand ne-am despartit inca mai afce aceleasi faze de,scuzati expresia,om prost.
Bine spunea cineva..pentru a ramane prieteni doi oameni care au avut o relatie care a esuat..trebuie sa fie amandoi la fel de destepti.Nu este de ajuns inteligenta unuia si pt celalalt.

si inca o intrebare...doriti sa aveti relatiii de prietenie cu fostul/fosta?sau asta v-ar rascoli prea mult?

[littlerose]

a rascoli. asta e cuvantul. daca s-ar intampla ca fostul sa isi faca o noua relatie atunci ar fi si mai rascolitor. dar toata aceasta rascolire o putem pune fie pe seama ramasitelor de sentimente pentru fost, fie pe seama situatiei  de a sti ca cel care te tinea de mana, iti spunea vorbe dulci iti e doar prieten si atat.
am fost adepta acestor postrelatii. au fost frumoase, pana in momentele in care cel in cauza venea sa imi spuna ca are neintelegeri cu iubita. eu ce faceam? ma puneam in locul iei si ma gandeam cum ar fi fost daca mai eram impreuna, cum as fi procedat daca eram in locul ei. deja rascolirea ia forma unui cutit care se invarte intr-o rana, care chiar daca e bine tratata tot se mai poate deschide.

inca o data, nu generalizez. eu nu as putea sa mai pastrez o prietenie prea apropiata cu fostul. m-ar cam durea si as fi cam des faultata.

[black rose]

Intotdeauna am incercat si incerc sa pastrez o relatie de prietenie cu fostul...nu mi se pare corect ca dupa ce ai stat cu el...iar marturisit toate visele si iluziile,dupa ce iai oferit inima si saruturile tale sa nu va mai salutati...mi se pare absurd sa trec pe langa strada si sa ne prefacem ca nu ne cunoastem.stiu uneori e foarte greu...dar eu m-am invatat

[Lorelei]

Hmmm... ce sa zic, eu am pastrat o relatie buna cu fostul... dar nu pot sa zic ca vai ce prieteni inseparabili am devenit. Din pacate orice separare lase urme, fie de o parte, fie de cealalta, fie de ambele. Si nu vorbesc de rani, ci in primul rand de faptul ca a vedea celalalta persoana, a-i vorbi, a spera inca doare. Si-atunci e bine ca cel putin la inceput relatia sa ramana distanta. E nevoie de timp. Dupa o vreme poate se mai pot schimba lucrurile. Dar asa cum zicea si Des, din pacate intr-o relatie unul se leaga prea tare de celalalt, se agata si desprinderea e extrem de dureroasa. Iar compasiunea nu e de gasit in nici un caz la cel care a provocat ruperea, un fel de a doua intarcare, abandon, ziceti-i cum vreti, e la fel de dureros. Cel putin pentru unul din cei doi.

Nu sunt de acord cu certuri. balacareli etc pentru ca nu imi sta in fire, vorba cui zicea pe-aici ca trebuie sa fie destepti amandoi ca sa nu se ajunga acolo. Eu nu cred sa ajung vreodata sa regret fostele relatii, indiferent cum s-au incheiat, fiecare m-a marcat intr-un fel, a facut din mine ceea ce sunt acum.

Hai sa fim iubiti si sa iubim si sa nu ne balacarim! 

[Iosif]

Eu nu cred sa ajung vreodata sa regret fostele relatii, indiferent cum s-au incheiat, fiecare m-a marcat intr-un fel, a facut din mine ceea ce sunt acum.

Subscriu! Din moment ce ai acceptat sa intrii in acea relatie inseamna ca ti-ai dorit acest lucru, in acel moment ti-ai asumat si riscul esecului. Sunt perfect convins ca daca iesea prima relatie nu percepeam iubirea cum o percep acum. Nu regret nimic, decat doar ca poate uneori am actionat fara sa gandesc suficient de mult, insa am invatat ceva, am invatat ca este necesar sa stii unde esti si de ce esti acolo, si cu atat mai necesar este sa reusesti sa pastreze ce ai obtinut, sa nu uiti ce ai langa tine.
Din pacate nu a fost cu putinta sa pastrez o adevarata prietenie cu vreuna din fostele mele, insa nu se pune problema sa nu o salut pe strada daca o vad, ba din contra, imi face placere sa schimbam o vorba si sa mai aflu una-alta despre ea. Imi doream foarte mult sa se poate sa ramanem buni prieteni, insa nu este atat de simplu, cred ca oricat de mult timp ar trece amintirile relatiei raman si atata timp cat nu esti CU ADEVARAT SI PROFUND indragostit de alt cineva nu iti va fi totuna sa o vezi/stii cu altul.
Cat despre notiunea "sa scuipi unde ai lins" am auzit-o si eu, de la ultima fata cu care am fost. Nu mi se pare ceva frumos, eu nu as putea sa scuip o fata cu care am fost, nici macar la modul figurat. Poate nu va vine sa credeti dar ma simteam prost (fata de mine) sa zic despre vre-una din fostele mele ca a fost/este proasta.
In fine, traiesc cu speranta ca aceasta notiune este strict metaforica si se refera la faptul ca daca ai luat o decizie (de a te despartii in acest caz) nu vei mai da inapoi.

Si... lasand aici si un PS va spun ca prefer sa nu scuip, ca mai apoi (daca am sa vreau asta) sa pot sa ling din nou
(De fapt adevarul este ca nu pot sa scuip pe cineva pe cine am iubit!)

[littlerose]

intr-adevar e o metafora.

mi-am cerut scuze in legatura cu exprimarea franca. altfel nu aveam cum sa exprim ceea ce mai fac unii dintre noi in momentul in care se despart dintr-un motiv sau altul, tocmai pentru a parea ca au cazut in picioare, ca pisicile.

nu vreau sa par irationala cand spun ca nu il pot saluta pe strada, dar credeti-ma mai mult nu pot. oricat de mult am iubit. sunt clipe si clipe care iti vin mereu in minte, care te rascolesc. eu le uit si le iert si tocmai pentru ca ma respect, singura maniera de a-l respecta pe cel care a fost este sa nu il salut.

poate o sa intelegeti mai mult din atitudinea mea, dupa ce voi scrie episodul IV din "Cei 4 muschetari".

inca o data ma bucur ca sunteti pentru "ramanem prieteni." as vrea ca intotdeauna sa pot apela la aceasta optiune. mai am putin de lucru in schimb.

[fatyma]

Am hotarat sa ramanem prieteni chiar daca el m-a mintit,chiar daca eu sufar...chiar daca eu il iubesc...dar asa e cel mai bine...

[furia ingerului]

Simplu: cred ca voi sunteti nebuni de legat!

Faceti-ma si pe mine sa inteleg cum vine asta cu "ramanem prieteni sau ne "balacarim"?" ?!
1. Orice relatie este supusa timpului. Adica experientele celor doi impreuna sau ale fiecaruia in viata individuala pot marca foarte puternic acea relatie.
2. O relatie, chiar si cele mai serioase dintre ele, sunt relatii pana la a se discuta pasul urmator si ultim, casatoria. Adica, atata timp cat nu esti casatorit cu o persoana ceea ce e intre voi se poate termina. Nu zic ca dupa casatorie nu se poate termina inclusiv acest legamant, doar ca atunci sa zicem este o responsabilitate mai mare si automat trebuiesc motive mult mai intemeiate. N-as vrea sa fiu inteles gresit, nu spun ca o relatie este supusa distrugerii de la inceput sau ca nu trebuie sa pui suflet cand simti ca cea/cel de langa tine pune. Doar atat: trebuie sa avem convingerea ca totul pe aceasta lume este perisabil si intr-o masura efemer deci, indiferent cat de greu ne-ar fi sa acceptam asta, lucruri rele se pot intampla...

Acestea fiind spuse, nu se poate raspunde intr-un singur fel la intrebarea "ramanem prieteni sau ne "balacarim"?".
Daca despartirea a fost amiabila printr-un consens tacit sau discutat al amandoura pe motive de nepotrivire, plafonare sau aparitia altcuiva in viata fiecaruia, sunt sanse mari sa se transforme relatia intr-o prietenie sincera ulterior. Trebuie insa inteles ca in anumite momente oricare dintre cei doi fosti parteneri ar putea fi acaparati de amintiri ale vietii impreuna si sa-si doreasca si altceva sau macar sa retraiasca pt. cateva clipe trecutul...
Daca unul dintre cei doi a inselat si celalalt a aflat, vorbesc din propriul punct de vedere, as pune capat imediat acelei relatii si nu as mai putea vreodata sa iert ce a facut.
Sunt convins ca sunt si alte situatii, sigur sunt..! Astea imi venira in minte mie acum.

Una peste alta, nu doresc nimanui sa experimenteze teama de a simti trecatoare o relatie si sa lase aceasta teama, ce se poate dovedi o obsesie complet nejustificata, sa strice o relatie frumoasa sau sa altereze acestuia ce-o resimte placerea de a se bucura de clipe frumoase langa partener...

Cat despre ce va fi dupa...veti ajunge la o varsta la care nu veti mai dori sa va ma ganditi la ce va fi dupa pt. ca...nu veti mai vrea, la fel cum nu mai vreau eu acum, sa mai existe un "dupa". Cu alte cuvinte, va doresc sa cunoasteti cat mai de tineri acea persoana careia ii sunteti destinat/-a si invers ca sa va puteti bucura cat mai mult de viata langa ea...! Cat despre prietenii dupa relatii...v-as recomanda sa va alegeti pe alte criterii oamenii ce-i numiti prieteni.