Cat despre tine Alex, atat: inceteaza la a-ti mai culca capul pe esafodul timpurilor actuale cu stindardul victimei in mana stanga. Diferenta intre o victima si un martir este ca desi amandoua pot incredinta tot ce le apartine aceleiasi valori, pt. martir NU exista o alta cale la final decat sacrificiul de sine, pe cand victima ezita...Inceteaza in a mai fi o victima. Fii om omule! Adaptarea a fost legea de baza a evolutionismului alaturi de selectia naturala, in orice domeniu ai aplica acest principiu ideologic. Daca esti slab Alex, vei fi la un moment dat infrant psihic si nimeni nu-ti va dona Biseptol pt. pneumonie daca vei avea cenusa in cap si jugul inadaptarii pe umeri!
Nu m-am dus de bunavoie la esafod. Am fost dus acolo, zi de zi. De destui oameni
Eu nu sunt nici victima, nici martir.
Pur si simplu am fost dus acolo de imprejurari.
Nu neg normalitatea faptului... nu normalitatea faptului de a fii pus pe esafod ma deranjeaza, ma deranjeaza ca dintre toti, iata, eu am fost acela ce a fost ales de catre Cineva sa fie pus intr-o asemenea postura.
Vorbesti despre evolutie... eu ca evolutie sunt MORT.. iesit de mult din ciclurile de selectie naturala, undeva la margine, inarmat cu vorbe aspre si mai periculos ca niciodata...
SPuneti-mi voi, dragi forumisti...
Dar al naibi de sinceri sa fiti...
Ma adresez in special la aia cu relatii fericite... sa zicem ca zi de zi, vreme de o luna, partenerii/partenerele vostri o sa fie sub asaltul unor persoane super-senzuale de sex opus... cu toata iubirea, cu toate povestile minunate, intr-un final o sa cedeze... asa-i ?
E legea simpla a naturii.
Si iata, ce usor se face inselaciunea in dragoste ! Ce lucru normal, ce lucru firesc ! Nu spunea Ovidius barbatilor sa nu incerce sa isi tina femeile in frau ca nu are rost ? ASa e si pe partea cealalta....
Si totusi, veti zice ca unii nu insala.... Nu insala acum, nu insala peste 5-6 ani, nu inseala peste 10 ani sau nu inseala paote chiar pe viata.. de ce , ca nu au avut ocazia !
Asta ca sa spun pe sleau un proces firesc in specia umana de lupi carnivori.
In firea omului este crestata dorinta de cautare, dorinta de a avea mai mult, mai mult, mai bun... omul, dragii mei, nu este Om ci este un lup mare si flamand, cu coltii plini de sange, dornic sa isi infiga botul in maruntaiele cadavrelor imprastiate in padure... intrebarea e, dragii mei, cine gaseste cadavrul cel mai gustos, cel mai carnos si cel mai suculent ? E vorba aici de supravietuire...
Eu numar pe degete acei oameni care nu sunt "lupi" si isi merita titlul de oameni... si chiar si atunci, niciodata nu se stie ce zace in adancurile cele mai intunecate ale firii...
voi mai reveni asupra astui aspect