tace umbra

[cv]

ţi-aş asculta degetele
pipăindu-mi coasta
sau cuvântul născut
să ia în primire sufletul
dar se aud doar secundele
golite de puncte de sprijin
şi seara de piatră neagră

e atât de târziu...
bucăţi din sufletul meu
sfâşie ca vulturii lacomi
un rest de culoare
lacrimi nu se mai nasc
tot mai şters pâlpâind
tace umbra

[Lady Allia]

vroiam doar să îţi ating răsuflarea
"-Nu pot!", îmi urlă orgoliosul gând de iubire
trezindu-mă la mine...
"- Şi totuşi...", mă amăgeşte iubirea
ce vreau să o fac să uite să mai audă inima
"- Dacă poţi?"...
şi te-am privit temător prima dată
"- Cât de frumoasă eşti...!"
mi-a ţâşnit din suflet cuvântul
liber pentru prima dată...
"- Şi cât de mult îţi iubesc răsuflarea
care m-a trezit la mine..."

[Eve]

De la o vreme mă fascinau îngerii,
Tufele de romaniţă, florile de păpădie...
Când mă cuprindeai, învăluidu-mă-n priviri
Se risipeau pe pleoape curcubeie
Și inima-şi ascundea bătăile sub aripi

Șovăind între două nade, lăuntrul meu evada din timp
Aşternut de flăcări întocmind furtunii învăpăiate
Atunci, adânc îngropată în mine, mă prelingeam clipă...
-Intâmpină-mă -îți șopteam- nu pot în căderea uşoară
Să mă retrag pe pământ!

Când umbra adia spre apus
Te ascundeam sclipire în ochi șoptindu-ţi iertarea din urmă
-Cu respiraţie de lavă mă opreşte!, spuneai
Și în liniştea plină de aburi amorţirea nu mai era o stare
Clipele se contopeau, mă fascinau îngerii,
Tufele de romaniţă, florile de păpădie...
(varianta din volum colectiv 2004 cu modificări... 2009)