ochii care nu se văd, se uită.
întâi este dorul, apoi dorul creşte...şi mai tare. nu dormi, nu mănănci, stai pe messenger, stai pe telefoane, visezi. apoi timpul trece. dacă la distanţă de adaugă timpul, lung...lung de tot, relaţia moare. mai ales în cazul în care nu există căsătorie, timp petrecut înainte care sudează legătura, copii. din nefericire, distanţa omoară sentimentele. distanţa asociată cu timpul. dacă există doar distanţă, cu revederi regulate, poate că mai este o şansă. o relaţie de genul..."ne iubim, plec să muncesc 2 ani ca să avem bani de un avans pentru casă, mă întorc şi ne căsătorim", sincer nu prea cred că are succes. părerea mea.
relaţia e să te trezeşti lângă celălalt.
lipsa lui îti dă...libertate, de a compara, de a alege. şi nu ştiu cum se face că, ispita atunci apare...
dar...excepţia confirmă regula.