Gânduri...

[Lorelei]

Gând 1

Nu ne-am cunoscut niciodată, mamă,
deşi ani de zile ţi-am spus sărumâna
în fiecare dimineaţă.
Ai rămas o enigmă. Am rămas un străin.

Gând 2

Am crescut, mamă,
m-am făcut mare...
vorbesc din ce în ce mai rar
tu taci din ce în ce mai des.
Seara, uneori,
Ni se întâlnesc singurătăţile
şi stau la taifas.

Gând 3

Iartă-mi cuvintele, mamă,
aşa cum şi eu
ţi-am iertat toate tăcerile.
Tristeţea nu doare, mamă,
e doar o lipsă temporară
de indiferenţă.

Gând 4

Am trădat promisiunile copilăriei, mamă,
Din umeri nu mi-au crescut încă aripi,
cred că ai uitat să mă înveţi să zbor...

Gând 5

Încă mă dau în leagăn, mamă,
şi întotdeauna îmi imaginez
că mâna ta îl împinge
şi oricât de sus mă înalţ
vreau mai sus şi mai sus...
Eşti acolo, mamă,
şi încă ţi-e frică să nu cad.

Gând 6

Căderile nu au nimic rău în ele, mamă,
încă îmi julesc sufletul în fiecare vară.
Nu-ţi face griji, mamă, trece...


Gând 7

Te-aş fi iertat, mamă,
puteai să mă minţi...
spunându-mi că mă iubeşti
din când în când...
Te-aş fi iertat nu o dată, nu de şapte ori,
ci de şaptezeci de ori câte şapte!
Numai să mă fi minţit, mamă!

[anna_butterfly]

Sunt versuri cutremuratoare si in acelasi timp profunde!

[Lorelei]

multumesc 

[sunshine]

am ramas si eu fara grai aseara cand am citit, nu am stiut ce sa scriu , doar  ca mi-as dori sa nu existe asemenea mame stii......astazi am plans de dor de a aduce inva o viata pe lume, fiecare femeie ar trebui sa -si doreasca macar un copil si sa simta acest dor........pacat, mare pacat.

[Lorelei]

ei nu, nu e vorba de "astfel de mame", nici macar la nivel fictional, e vorba de o perceptie a copilului din fiecare. copilul care vrea sa starga distanta dintre el si mama, distanta prea mare. atat.

[Lady Allia]

Draga mea imi pare rau
ca trebuie sa ma nasc
de "şaptezeci de ori câte şapte"
sa iti spun sa imi ierti asteptarea
si mana care a uitat uneori din drag de tine
sa impinga leaganul
in care si acuma copilareste inca mai te dai
leganandu-ti picioarele gingase
si totusi inca micute pentru mine...
am sa ma aplec si acum sa le incalt
si sa leg sireturile
ca pe un rozar unde imi inalt ruga
de a avea viata grija de tine
...
Draga mea....
te-am iubit mereu..., te iubesc si-acum
in fiecare clipa de "şaptezeci de ori câte şapte"
si tot de atatea ori as fi murit si m-as fi nascut pentru tine
caci femeia mamă este una,
iar tu copilul meu...tot una esti !

..............

[Lorelei]

multumesc. 

[anushca]

Eşti acolo, mamă,
şi încă ţi-e frică să nu cad.

Aş vrea să-ţi povestesc sonata apelor, mamă
Aşa cum inocenţa mea o auzea
Dar îngân doar tristă singurătatea lunii
Nu. Nu aştept pe nimeni, mamă!
Ştii... m-am rugat să mă treacă pământul dincolo
Oare tu m-ai oprit la porţi?

Vor intra stelele într-o zi ca viermii în măr, mamă
Am să mă înalţ şi ştiu...
Eşti acolo, mamă,
şi încă ţi-e frică să nu cad

[Lady Allia]

Draga mea nu ai de ce sa imi multumesti...eu ITI MULTUMESC...!!!
Iti multumesc pentru ca ai un suflet minunat si o mana de aur!
Iti multumesc pentru ca ai reinventat cuvantul atat, atat de gingas si frumos!
Iti multumesc pentru ca stii visa in culori despre care nici macar nu am stiut ca exista!
Iti multumesc pentru ca esti printre putinele persoane care in loc de penita ai un penel care picteaza sufletul sub forma cea mai sublima...!
Iti multumesc pentru ca esti cum esti si sunt tare, tare fericita ca te-am cunoscut ! 

[Lorelei]

Fata frumoasa, sa-ti fie viata plina de daruri pe masura sufletului tau. Ai o inima mare si talent cu care sa o asterni in cuvinte.