GRAFO-CLIPURI

[George Ene]

Precuvântare

Grafo-clipurile sunt bucăţi foarte mici de proză, mai mici decât scurtisimele. Sunt esenţe. Seamănă cumva cu maximele, dar nu sunt maxime. Ele surprind viaţa la prima vedere, exact cum ni se înfăţişează ea, cu bune şi cu rele. Sau, mai bine zis, sunt exerciţii de observare a tot ceea ce ne cade sub simţuri. Notate – cum veţi constata – sunt exerciţii de concizie.
În fine, vă garantez că merită să le citiţi, să reflectaţi asupra lor, precum şi să încercaţi să scrieţi astfel de… “grafo-clipuri”.

[George Ene]

Constatare

Să lupţi, să lupţi şi să nu fie nevoie de atâta luptă pentru că nimeni nu trage cu puşca în parlament – s-a surprins, vorbindu-şi în faţa oglinzii, politicianul.

[George Ene]

Sfârşit trist

Un câine morocănos dormita toată ziua între liniile tramvaiului. Simţind apropierea tramvaiului, se ridica cu greutate şi se aşeza alături, între liniile celuilalt sens. Şi tot aşa, mereu. Ieri, cineva îl trăsese lângă gard. Spectacolul din staţia “Halele Centrale”, care intriga pe toată lumea, luase sfârşit.

[George Ene]

Pasăre

─ Fiecare avion a fost mai înainte o pasăre, îmi spuse Gigel.
─ De unde ştii? l-am întrebat.
─ Păi eu am, acasă, un avion împăiat.

[George Ene]

Acum

Una-două, imediat după Revoluţie, pleca în Turcia. În toţi aceşti ani, când se înapoia, striga de la poartă: “Trăiască democraţia!”…
─ Ei, şi-acum?
─ Acum? Alaltăieri l-am auzit strigând: “Jos poliţia!”

[George Ene]

Răspundere

Între “Bună dimineaţa!” şi “Noapte bună!” există, aşa cum constatăm cu toţii, un fâlfâit de lumină şi câteva bătăi de inimă. Da, dar câte bătăi de cap sunt, pe parcursul zilei, ca oamenii să-şi spună unii altora, zâmbindu-şi, “Bună dimineaţa!”, şi-n fine “Noapte bună!”

[George Ene]

Week-end

Ziarele şi revistele se întorc sâmbăta şi duminica în pădure, să devină copaci.

[George Ene]

Bună-creştere

“Mişcă, boule!” i se adresă unui semen pedestru grăbitul posesor al daciei bleumarin nr. PH 06 TAC, a cărui bună-creştere se înfăşurase pe roţile autoturismului său, în plină viteză pe culoarea încă verde pentru pietoni…

[George Ene]

Totul

“E tot ce-mi doresc, iubitule!”
Un singur lucru n-a cerut: iertare pentru tot ce-şi dorise.

[George Ene]

Sens

Oamenii vin unii din alţii.
Dar ăia, alţii?
Din alţii, mai din adânc!

[George Ene]

Prudenţă

Era atât de prudent încât nu-şi călca niciodată umbra: dacă-l trăgea la răspundere?

[George Ene]

Eficienţă

─ Ştiai că oamenii sunt fie de tipul “ciocârlie”, fie de tipul “bufniţă”, după cum perferă să-şi organizeze programul – ziua sau noaptea?
─ Am auzit chestia asta… Ai mei sunt toţi “bufniţe” pentru că, de când cu cablul, nu închid televizorul toată noaptea. Iar ziua dorm.

[George Ene]

Geneză

─ La început a fost cuvântul?
─ Întocmai, băiete. Uite, tu ai venit pe lume pentru că eu i-am spus mamei tale: “Vreau să am un fiu!”. Şi ea te-a făcut.

[George Ene]

Torsion

Originalul: “Dacă vrei, poţi”.
Prelungirea: “Dacă poţi, vreau”.

[George Ene]

Filosoful

“Eu sunt calul şi călăreţul, eu sunt drumul şi drumeţul!”
─ Cine-a vorbit? s-a întrebat pustiul.