ce-aş putea spune despre Bucureşti?
este oraşul fără identitate. oraşul în care, pe de-o parte, trăiesc alături de cei născuţi aici, cei veniţi de pretutindeni din ţara asta şi pe de altă parte, oraşul în care, fiecare care a avut putere, a demolat un pic, a pus la pământ o casă veche, de valoare istorică, sau chiar sentimentală, sau a ridicat prin prisma puterii banului un bloc de sticlă şi metal in centrul istoric.
cam ăsta e oraşul...în linii mari.
mai sunt zonele în care gunoiul e rege, sau zonele cosmetizate în cinstea cine ştie cărei vizite, că de, doar capitală fiind, primeşte oaspeţi.
una peste alta, îmi place şi nu aş pleca din el.
ce să mai zic...Bucureştiul este oraşul în care vara miroase a tei. câţi ştiţi cum miroase teiul înflorit? ăsta este un alt motiv pentru care îl iubesc.
nopţile în Bucureşti au devenit din ce în ce mai albe. de ce? pentru ca este un oraş viu. de multe ori nu doarme. şi este un oraş al tristeţilor, al împlinirilor, un oraş al banului, un loc unde se întâmplă oricând, ceva. nu este un oraş "dormitor", din contră, este unul care nu prea stă pe loc. aici se întâlnesc oamenii.
mai nou, dragul meu Bucureşti, uşor kithcos pe alocuri, a început să prindă aripe. se tot lărgeşte, evident, în stilul românului care a dat de ceva bani, fără cap, heirupist, numai de dragul de oleacă de verde, căci de, ne-am săturat de inundaţia de la vecinul de deasupra. numai că cel ce părăseşte blocul fără a fi stat vreodata la curte nu ştie ca traiul la comun e cel comod, la curte, se munceşte…mereu e de aranjat o ţiglă, un burlan, se ciobesc dalele de pe alee şi trebuie schimbate, ca să nu mai vorbesc de grădină. la curte nu te poţi baza că face vecinul de palier ceva dacă s-a spart un geam.
acesta e oraşul în care fiecare a lăsat în urma lui ceva, un stil, o statuie, un parc, o clădire verde sau o stradă demolată.
este un oraş al nimănui şi în acelaşi timp al oricui îl iubeşte.
am fost cam în toate oraşele mari ale tărişoarei ăsteia…în Bucureşti se trăieşte cel mai tare, chiar dacă Iaşiul este mai curat, Clujul omogen ca stil sau Constanţa la margine de mare.