Flacari reci ma ard pe dinauntru...Gheata fierbinte ma face sa simt fiori, ma face sa tremur:sunt singur si ma adancesc continuu in dezamagire si disperare.Un singur fir de speranta ma mai tine la aceasta margine de infern si ma ajuta sa nu ma prabusesc ,sa nu cad in gol...Surasul suav , privirea dulce , clipele de bucurie sunt deja ingropate in arhiva timpului care arde intr-un foc care ma distruge , care ma schimba...Cu teama incerc sa vad daca a mai ramas ceva din trecut si deschid usa pe care o credem disparuta; pasesc incet...si observ ca pulberea pe care calc e de fapt cenusa amintirilor pe care le-am lasat in urma...Privirea-mi inclestata in lacrimi asteapta un miracol, asteapta sa spuna cineva ca totul e doar un vis urat din care se va trezi si va descoperi edenul pamantesc...Dar nu-i asa; amagirea unei vieti pierdute in van ma face sa ma gandesc la rostul meu in aceasta lume,ma face sa-mi fie teama sa nu incurc pe cineva sau sa ocup un loc care nu-mi apartine...Ce inseamna oare viata ? Ce rost mai are soarele daca dupa el vine ploaia si nu se stie daca se va mai opri ? Ce rost mai are sa zambesc daca deziluzia a pus stapanire pe mine ? Ce rost mai are sa visez daca durerea ma ineaca ? Toata tristetea face parte din mine ca si cum n-as putea sa traiesc fara ea ...Oricine si orice are o jumatate iar eu cred ca mi-am gasit-o....
Subiect: Durere... (Citit de 2881 ori)
