"Cînd nu-ţi poţi aduna gîndurile şi te supui, înfrînt, argintului lor viu - ca aburul se risipeşte lumea şi cu ea tu însuţi, că pari a asculta la marginile unei mări ce şi-a retras apele, lectura propriilor memorii scrise într-o altă viaţă... Incotro aleargă mintea, spre ce nicăieri îşi dizolvă graniţele? Se topesc gheţari în vine? Si-n ce anotimp al sîngelui şi-al spiritului te afli?
Mai eşti tu însuţi? Nu-ţi zvîcnesc tîmplele de teama contrară? Eşti altul, eşti altul...
De-aş alerga ca un nebun în căutarea mea, cine-mi spune că nu-mi voi ieşi niciodată în cale? Pe ce maidan al universului mă voi fi rătăcit? Mă duc să mă caut acolo unde se aude lumina... "(Emil Cioran)
Vi s-a intamplat in viata,sa simtiti uneori ca tot decorul existentei pe care v-ati construit-o nu vi se mai potriveste...?Ati simtit chinul unui dor sfasietor...de nu stiu ce....de nu stiu cine...??